de Bill Schnoebelen
Cel mai răsfăţat „creştin” al Americii?
„Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.” – 2 Corinteni 11:13-15
Cu mulţi ani în urmă, am avut privilegiul să slujesc dragului meu frate şi coautor, Jim Spencer. Era la sfârşitul anilor ’80, chiar la începutul misiunii mele. În timp ce mergeam cu maşina dintr-un loc în altul, Jim îmi împărtăşea înţelepciunea lui prin poveşti. Încă apreciez acel timp. S-a dovedit foarte valoros pentru mine în anii ce aveau să vină.
La un moment dat, mi-a făcut cunoscut un incident din oraşul unde era pastor. Oraşul era Idaho Falls, o comunitate mormonă puternică. Ca pastor, Jim a fost abordat de un grup pro-viaţă, care se afla în procesul de aranjare a un protest în faţa unei clinici de avortare sau de planificare familială. L-au întrebat dacă ar fi dornic să ofere suportul bisericii lui protestului, menţionându-l de la amvon şi promovându-l în buletin.
Jim a întrebat ce alte biserici erau implicate, şi bineînţeles că atât Biserica Catolică cât şi bisericile mormone locale erau reprezentate. Mi-a spus că a refuzat cu politeţe să se implice. Susţinătorul pro-life a întrebat de ce, iar Jim a replicat că avortul îl speria, dar mormonismul îl speria şi mai mult! Nu vroia să dea legitimitate Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă „legându-se” cu ei pentru o cauză evident bună. Făcea aceasta în ascultare de 2 Corinteni 6:14-18.
Voi aduce aceasta în discuţie, fiindcă vom intra pe un teritoriu controversat similar, cu acest newsletter. Toată lumea ştie că naţiunea noastră se află într-o încurcătură cumplită, financiar şi moral. Ne-am extins prea mult în toate domeniile, şi alergăm esenţialmente datorită avântului generaţiilor evlavioase din ultimele câteva secole. Astăzi, tot ce ne-a rămas este „fumul”! Am scuipat în ochiul Celui Atotputernic de prea multe ori în naţiunea noastră, în special în ultimul secol.
Există cu siguranţă o rămăşiţă separată, dar cât timp vor putea rugăciunile şi mijlocirea lor să amâne judecata, este cunoscut numai de Iahve. Între timp, căutăm necazul cu lumânarea.
Destul de interesant, două figuri de dreapta au apărut ca vorbitori dinamici în favoarea valorilor conservatoare. Chiar dacă mass-media i-a insultat continuu pe amândoi, ei au dominat orientarea de dreapta a ţării în mod extraordinar. Amândoi se dovedesc a fi creştini anti-intelectuali, populişti, apropiaţi de popor şi conservatori.
Glenn Beck
Dintre cei doi, Palin are mai multă influenţă politică, fiind un fost guvernator şi nominalizată ca Vicepreşedinte. Dar pentru acest articol, Beck are de fapt mai multă influenţă. Mă uit la emisiunea lui de ceva timp şi am observat că a devenit o combinaţie de strană şi amvon, pentru promovarea valorilor „conservatoare” şi de asemenea pentru expunerea agendei mişcării progresive din ţară.
Având chemarea de a mă educa, sunt uimit cum d. Beck poate să atragă audienţe uriaşe în timp ce discută subiecte elitiste şi academice ca sistemul bancar, economie, istoria începutului secolului 20, sau conspiraţii. Deşi doar autodidact, fiul unui brutar din clasa muncitoare, el a reuşit să dobândească o mare cunoaştere despre o largă varietate despre subiecte politice şi istorice. Deşi ocazional are invitaţi experţi, este în principal o „emisiune cu un singur om”, doar el şi panourile lui.
El se prezintă de asemenea ca foarte abordabil şi aproape „drăgălaş”. Cu umorul lui prin care râde de el însuşi şi cu glumele lui despre greutatea proprie, apare ca un fel de urs de pluş evanghelist pentru „valorile tradiţionale”.
Mulţi cred că Beck a fost unul dintre catalizatorii majori ai mişcării Tea Party [mişcare politică americană care susţine Constituţia]! Este un apărător de nădejde al Constituţiei. Toate acestea sunt bune, aşa-i? Ei bine, pregătiţi-vă pentru ce urmează să vină! Va fi o călătorie cu hopuri!
Mai întâi de toate, precum ştiţi mulţi dintre voi, Beck este un mormon devotat. El aduce în discuţie aceasta ocazional, dar observaţi că vorbeşte despre a te ruga mult şi despre studierea „Scripturilor”. Cel din urmă este un termen mormon obişnuit, fiindcă ei cred că Scriptura este mai mult decât Biblia; ea include Cartea lui Mormon, Perla de Mare Preţ şi Doctrină şi Legăminte. Cu acest fel de fundal, trebuie să te întrebi: cui se roagă Beck? Şi contează?
Există mai multe lucruri important de înţeles despre aceasta, de către cei care cred în Biblie. Mai întâi de toate, mormonii au o părere proastă despre Biblie. Articolul lor de Credinţă nr. 8 învaţă: „Credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, în măsura în care este tradusă corect. Credem de asemenea: Cartea lui Mormon este Cuvântul lui Dumnezeu.”
Joseph Smith
De fapt, profetul fondator Joseph Smith învăţa: Cartea lui Mormon este mai bună decât Biblia, cu adevărat „cea mai corectă carte” scrisă vreodată. El învăţa că o persoană poate deveni mai apropiată de Creator urmând preceptele ei, decât pe ale oricărei alte cărţi. Mai apoi a produs propria lui „traducere inspirată” a Bibliei, care corecta textul King James în sute de locuri!
Aici este înşelătoria. Beck se numeşte permanent creştin (precum fac toţi mormonii), şi sunt sigur că el crede cu sinceritate că ESTE creştin. Problema este că mormonii neagă multe fundamente ale credinţei biblice:
1) Ei cred că „Tatăl Ceresc” este o fiinţă extraterestră cu trup, oase, mădulare şi pasiuni. El Îl contrazic pe Isus şi neagă că este Duh (vezi Ioan 4:24 şi Luca 24:39).
2) Mormonii neagă că Isus este Dumnezeu Atotputernic (Ioan 1:1-14, 1 Timotei 3:16) şi învaţă că naşterea din fecioară a avut loc prin faptul că „Dumnezeu Tatăl” a venit jos şi a avut relaţii sexuale cu fiica Lui spirituală, Maria! Ei învaţă, de asemenea, că Isus este spiritul frate al lui Lucifer.
3) Mormonii neagă mântuirea prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8-9) şi învaţă în schimb ţinerea legilor, şi a ritualurilor, şi a poruncilor bisericii care te mântuieşte.
4) Mormonii care merg la templu (o minoritate mică, de elită, a întregii membralităţi a bisericii) sunt învăţaţi că pot deveni zei şi zeiţe dacă sunt demni de aceasta, şi că pot să plece să înceapă propriile lor planete, cu miliarde de spirite copii.
5) Până relativ recent (1978), liderii mormoni învăţau că toţi negrii sunt blestemaţi, dezgustători, proşti şi leneşi. Astfel, bărbaţii de ascendenţă africană nu erau îngăduiţi în preoţia mormonă a templului.
6) De pe vremea lui Joseph Smith în anii 1830, mormonii au învăţat că toate celelalte biserici creştine sunt apostate. Ei învaţă că nu a existat o adevărată biserică a lui Isus pe pământ cam din secolul al doilea până în 1830, adică până când Smith a restaurat Biserica. Ceea ce este contrar cu Matei 28:20, unde Isus ne-a promis că va fi noi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii şi, de asemenea, cu Matei 16:18, unde ne-a promis că porţile iadului nu vor birui biserica Lui.
Acestea nu sunt diferenţe fără importanţă! De fapt, fiecare dintre ele ar fi considerată o erezie condamnabilă. Totuşi, Beck vorbeşte doar în treacăt de toate aceste lucruri când se împrieteneşte pe calea aerului cu oameni ca David Barton şi Jerry Falwell Sr. Aceşti domni, în special Barton, au ajuns să fie invitaţi foarte frecvent la emisiunea lui, fiindcă Beck încearcă să dovedească faptul că Întemeietorii Americii erau în general creştini serioşi.
Dacă aş în locul lui Barton sau Falwell, nu m-aş apropia la o milă de studioul lui Beck, fără să fac foarte clar că Beck crede o evanghelie cu totul diferită decât a învăţat creştinismul istoric, tradiţional. Bineînţeles, dacă ei ar face aşa ceva, nu ar mai fi acceptaţi în emisiune a doua oară.
Dar fiindcă Beck a devenit indubitabil fenomenul mass-media al canalelor de ştiri prin cablu, învăţătorii creştini sunt dornici să vină la emisiunea lui pentru a fi prezentaţi. Într-adevăr, Beck se laudă că efectiv fiecare carte pe care o recomandă în emisiunea lui, intră în topul listei bestsellurilor pe Amazon.
Nu neg sinceritatea creştinilor care sunt invitaţi la emisiunea lui. Sunt sigur că ei cred că fac tot ce pot ca să restaureze America la rădăcinile ei creştine. Totuşi, realizează ei cât de multă credibilitate şi legitimitate îi dau lui Glenn Beck şi credinţei lui mormone făcând astfel?
O oră cu David Barton şi Glenn Beck stând la taifas despre istoria Statelor Unite ca şi când nu ar exista diferenţe între credinţele lor, valorează cât o mie de reclame mormone la televizor! Astfel de putere foloseşte Beck chiar acum. Fiţi siguri, el este şi sincer. Privindu-l, cred că vrea cu adevărat că facă tot ce poate ca să-i ajute şi să-i educe pe americani despre ce se întâmplă în ţara lor. Sincer, nu cred că se gândeşte prea mult să facă reclamă credinţei lui mormone. Dar nu trebuie să o facă. Pur şi simplu se întâmplă.
Vedeţi, spre deosebire de o altă personalitate mormonă proeminentă, Mitt Romey, Beck nu apare ca un bogat pompos (deşi probabil Beck a devenit deja foarte bogat). El se numeşte pe sine un „Om Obişnuit” şi în multe feluri este – cu excepţia faptului că este un om obişnuit care crede că într-o zi va deveni un zeu! Cred că în unele moduri, Beck pavează drumul pentru Romney. De ani de zile, Beck face mai mult pentru a „integra” credinţa mormonă decât oricare altul!
Dar aţi putea spune, apărarea Americii şi a valorilor ei creştine nu sunt mai importante decât puritatea doctrinală sau separarea de eretici? Nu ar trebui să ne unim toţi împreună împotriva duşmanilor comuni ai republicii, ca să apărăm Constituţia? Poate că da, cu două excepţii:
Mai întâi, cum am afirmat mai devreme, diferenţele dintre doctrina mormonă şi doctrina biblică istorică nu sunt minore. Nu sunt ca diferenţa dintre metodişti şi baptişti! O prăpastie uriaşă separă creştinismul tradiţional de mormonism! Pe cât de drăguţi şi conservatori sunt mormonii, ei sunt întru totul eretici! Destul de interesant, printre celelalte învăţături ciudate ale lor, ei promovează ideea că Constituţia Statelor Unite este un document inspirat divin, la fel ca Scriptura.
Al doilea lucru, trebuie să realizezi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are o agendă politică dincolo de promovarea valorilor conservatoare. Cu câteva săptămâni în urmă, Beck l-a avut ca invitat pe conducătorul Centrului Naţional pentru Studii Constituţionale. Sună impresionant, nu-i aşa?
Dar problema este că Centrul Naţional pentru Studii Constituţionale este o organizaţie mormonă dedicată promovării valorilor politice mormone. În trecut se numea Institutul Freeman, iar Sharon şi cu mine făceam parte din el! Înainte de a fi Institutul Freeman, Joseph Smith l-a numit Consiliul celor Ytfif („fifty” [cincizeci, în limba engleză] scris invers). Acel consiliu l-a încoronat pe Smith Regele lumii! Prietenii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă de pe vremea aceea (începutul anilor ’80) ne-au spus că fiecare profet succesiv, chiar până la cel actual, este încoronat în mod similar Regele lumii! Atât despre democraţie!
Profeţii mormoni au învăţat de foarte timpuriu că era destinul „bătrânilor Sionului” (conducerii mormone) să conducă America şi lumea ca o dictatură blândă, având pe „profetul, văzătorul şi revelatorul” mormon drept conducător. Ei au profeţit că Constituţia Statelor Unite va atârna de un fir de păr şi că bătrânii Sionului o vor salva pe ea şi America.
Cealaltă profeţie este chiar şi mai controversată. Este cunoscută ca „profeţia calului alb” sau profeţia „Celui puternic şi tare”. Acum, ea nu este o învăţătură mormonă formală, dar a fost învăţată de mulţi lideri ai Bisericii şi este învăţată şi astăzi. Se spune de către conducerea mormonă că atunci când Constituţia va fi într-un pericol cumplit, va veni cineva care este puternic şi tare. El va veni călărind (poate figurativ) pe un cal alb şi va exercita o uimitoare putere politică şi spirituală. Hm, sună mai degrabă ca Antihristul din Cartea Apocalipsa (Apocalipsa 6:1-2)!
Până acum, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a adunat o uriaşă bogăţie, terenuri şi clădiri, pământ de fermă, staţii TV şi influenţă politică, care depăşesc cu mult membralitatea sa. Este cea mai bogată biserică – per capita – din lume. Scopurile ei nerostite este să dobândească control atât asupra producţiei de hrană, cât şi asupra informaţiilor din această ţară, şi este pe cale să-l atingă cel puţin pe primul. Ei cred că este destinul lor politic şi profetic să „salveze” America, instaurând o dictatură mormonă care îl va avea în frunte pe profetul mormon.
În timpul alegerilor din 2008, am scris un articol despre Mitt Romney. În scurt timp va fi postat din nou pe site-ul nostru, înainte de a apare acest newsletter. Va avea mai multe informaţii decât putem pune aici despre Planul Mormon pentru America. Vom discuta despre aceasta şi în DVD-ul nostru „Ce este greşit la mormonism?”
Credem că Glenn Beck (fie că ştie, fie că nu), este folosit ca un fel de cal troian de Biserica pe care evident o iubeşte. Vă place sau nu, chiar acum el este probabil cel mai puternic comentator „creştin” de ştiri prin cablu şi nici măcar nu este creştin!
Pe cât de bună treabă face Beck expunând adevăruri despre planurile „tipilor cei răi” pentru naţiunea noastră, eu cred că trebuie să fim foarte atenţi în ceea ce priveşte alinierea noastră, ca credincioşi în Biblie, cu el. Pe cât de periculoasă este mişcarea progresivă, mormonismul este la fel de periculos.
Cred că este posibil ca Romney (care chiar acum este principalul candidat pentru nominalizarea republicană) să ajungă la nominalizare datorită fracului atrăgător al lui Beck. Americanii trebuie să se roage ca niciodată înainte pentru discernământ în aceste chestiuni. De asemenea, vă rog, rugaţi-vă pentru mine, ca să pot continua să descopăr şi să cercetez aceste chestiuni vitale. Trebuie să schimbăm cursul naţiunii, dar nu alăturându-ne forţele cu Beck sau cu „Cel puternic şi tare”.
Precum spune Biblia (1 Împăraţi 22), Iahve nu ne va binecuvânta eforturile dacă ne aliniem cu profeţii falşi!
[America’s Cuddliest “Christian”? Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.withoneaccord.org, unde nu mai este disponibil.]
