[Notă: Noi credem că aparițiile de tipul incubus şi succubus aparțin lumii întunericului.]

Conţinut

Sunt reali!
Istoria şi trecutul lor
Atacuri
Legătura ocultă
Întâlniri cu spiritele celor decedaţi
Ce se poate face?
Variaţii ale demonilor incubus & succubus
În rezumat
Principii de bază de luat în considerare
Mituri şi legende

Sunt reali!

Primul lucru pe care vreau să-l spun este că vizitele acestor puteri demonice sunt foarte reale! Dacă ai fost molestat sexual sau ai fost înfruntat de vreo putere invizibilă în timp ce dormeai, vreau să ştii că nu eşti singur. Deşi nu se vorbeşte în mod obişnuit despre ele, astfel de întâmplări înspăimântătoare sunt îndeajuns de reale. Dar există o cale de scăpare!

Mulţi se reţin în a le spune altora despre experienţele lor, din jenă, ruşine sau de teama ridicolului. Nu ajută când slujitorii creştini şi pastorii desconsideră posibilitatea întâlnirilor sexuale cu demonii şi o numesc fantezie.

Aceasta pur şi simplu nu poate fi catalogată drept o reprimare psihologică a dorinţelor sexuale neîmplinite. Mare parte din psihologia modernă foloseşte această scuză, dar realitatea este departe de aşa ceva. Nu desconsider posibilitatea ca unele din experienţele sexuale solo să fie rezultatul dorinţelor reprimate, dar prea mulţi dintre cei care au experimentat realmente molestarea, ştiu mai bine.

Deşi tema se bazează prin natura ei pe subiectivitatea propriilor experienţe ale victimei, aceasta nu ar trebui să ne facă să o tratăm ca pe o iluzie a unei personalităţi iraţionale sau psihotice. Multe dintre victime sunt oameni maturi, echilibraţi şi responsabili – sunt „normali”.

Atât în literatura seculară cât şi în cea religioasă există referinţe la puteri demonice care îi incită pe bărbaţi şi femei şi se angajează în acte sexuale cu ei.

În general la aceste personalităţi demonice se face referinţă ca la incubus şi succubus. Cel dintâi este o entitate demonică care caută femei ca să se satisfacă, iar cel din urmă este echivalentul feminin care îi vânează pe bărbaţi. Au fost semnalate cazuri de activitate demonică homosexuală, când spiritul incubus masculin atacă un bărbat pentru sodomie. Deci probabil că au fost şi cazuri de lesbianism iniţiat de demonul feminin succubus asupra femeilor.

Pe cât de nesănătos poate să sune totul, este o experienţă foarte reală, şi poate implica un atac fizic agresiv. Victima neajutorată este adesea paralizată de teamă, urmată de ruşine. Fiind incapabilă să împărtăşească experienţa oribilă cu membrii familiei sau chiar cu un pastor sau cu un lucrător creştin, întregul lucru este păstrat ascuns – chiar lucrul pe care demonul îl foloseşte ca să continue vizitele. Discreţia este parte a tiparului general.

Dacă victima este femeie, aşa cum este de obicei cazul, ea găseşte prea jenant să împărtăşească aceasta soţului, iar teama de alte atacuri poate să devină introvertită. Relaţiile sexuale normale cu soţul devin momente de teamă şi ruşine, acţionând ca o amintire fizică a intruziunii demonice.

Dacă soţul nu are cunoştinţă de aceasta, începe să înţeleagă greşit frigiditatea soţiei, iar tensiunea domestică creşte. Soţul reacţionează greşit; soţia se simte vinovată, şi urmează tot felul de ramificaţii.

Trist, adesea după ani de zile de la primul atac, femeia caută ajutor. Între timp violurile au continuat intermitent de-a lungul anilor. Se pare că în afara satanismului, unde practica este de fapt întreţinută, violurile au loc cu un anumit fel de regularitate. De obicei pare să existe o pauză, ceea ce permite spiritului ruşinii să lucreze adânc în suflet, înainte să vină un alt atac – chiar şi după ani de zile de aşa-zisă păsuire.

Există o nevoie disperată ca cei care slujesc să ştie despre spiritele incubus şi succubus, şi să ştie cum să lucreze cu ele şi cum să oprească vizitele lor.

Victimele atacurilor au nevoie de rugăciune şi consiliere, pentru a se întoarce la un echilibru sănătos în viaţa sexuală şi emoţională.

______________________________

Istoria lui incubus şi succubus

Există dezbateri dacă aceşti demoni au fost puterile spirituale implicate în Geneza, capitolul 6, aşa cum se relatează mai jos.

Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,

2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.

3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

În general pasajul este explicat a fi nimic mai mult decât unirea descendenţilor nedreptului Cain şi ai dreptului Set. Urmaşii au devenit un amestec de „lumină şi întuneric” şi au adus uriaşii, aşa-numiţii Nephilim din Numeri 13:32-33.

Numeri 13:32 Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.

33 Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

Totuşi, există o posibilă opinie alternativă, una care, chiar prin natura ei este controversată, dar cu suport biblic solid. Şi anume, că acei fii ai lui Dumnezeu erau de fapt puteri demonice. Dovada pentru această posibilitate se bazează pe folosirea termenului oameni şi fiii lui Dumnezeu, aşa cum se găsesc în Geneza, capitolul 6. Acolo termenul oameni se referă evident la fiinţe omeneşti. Cu privire la aceasta nu poate exista vreo îndoială; este destul de evident de la sine. Dar controversa apare când se încearcă să se stabilească cine sau ce erau fiii lui Dumnezeu din acel pasaj.

Aşa cum am spus mai devreme, opinia obişnuită este că fiii lui Dumnezeu se referă la descendenţii drepţi a lui Set. Ei erau numiţi fiii lui Dumnezeu, fiindcă erau oameni care se temeau de Dumnezeu.

Dar această opinie este pusă sub semnul întrebării de către cei care spun că termenul fiii lui Dumnezeu (literal fiii lui Elohim) apare de numai cinci ori în Vechiul Testament, şi în trei dintre pasaje termenul se referă clar la fiinţe angelice.

Geneza 6:2
Geneza 6:4
Iov 1:6
Iov 2:1
Iov 38:7

Cu alte cuvinte, fiii lui Dumnezeu este un termen care pare să se aplice numai fiinţelor angelice create de Dumnezeu, şi nu descendenţilor creaţi printr-o relaţie sexuală omenească normală. Simplu spus, termenul înseamnă fiinţe angelice şi nu oameni!

Deci se pare că fiii lui Dumnezeu care au făcut sex cu femeile umane din Geneza 6 erau puteri demonice, iar urmaşii lor au fost aşa-numiţii uriaşi, nefilimi. Ceea ce poate fi o traducere greşită în cele mai moderne versiuni ale Bibliei, fiindcă ideea noastră despre un uriaş este doar: cineva care este considerabil, mare, gigantic în statură. Traducerea greşită vine din versiunea greacă a Vechiului Testament numită Septuaginta. Ea traduce nefilimi ca gigantes, din care derivăm denumirea uriaş.

Totuşi, înţelesul original al cuvântului grecesc gigas nu are nimic de-a face cu mărimea sau statura! El înseamnă mai degrabă născut din pământ. De fapt era un termen folosit pentru a-i descrie pe unii din eroii vechi ai Greciei, îndeosebi titanii, care în legendă erau fiii cerului şi ai pământului.

Este desigur un mit grecesc bazat pe relatarea biblică originală, aşa cum se găseşte ea în Geneza, capitolul 6. Ceea ce ne dă informaţii din interior despre multe istorii găsite în diferite relatări mitologice despre uriaşi şi eroi.

Când citeşti despre „eroii” din vechime găseşti întotdeauna că îşi trag originea dintr-o întâlnire cer-pământ. Cu alte cuvinte, uriaşii şi eroii literaturii clasice au apărut prin actul sexual al unui aşa-numit „zeu” divin sau „zeiţă” divină cu un partener uman. Rezultatul era o fiinţă jumătate zeu, jumătate om. Aceasta explică extraordinarele lor puteri şi abilităţi.

Literatura clasică îi zugrăveşte de obicei pe zeii şi zeiţele din vechime ca fiind jumătate umani, jumătate divini, sau cel puţin ca având abilitatea de a lua forma unui animal după voie. Găsim aceasta în relatarea babiloniană despre demoniţa cu cap de leu numită Lemashtu şi cei şapte demoni care o însoţesc.

Apoi sunt corespondenţii masculini ca satirii şi faunii din mitologia greacă, care aveau cap de animal, tors uman şi trup şi picioare de animal. Pan este un prim exemplu al unui amestec păcătos. Nu este o coincidenţă că această creatură jumătate om, jumătate ţap este de fapt o manifestare a lui Satan însuşi!

Originea demonilor nopţii incubus şi succubus poate fi găsită în această idee. Cei care au experimentat atacul sexual al demonilor noaptea descriu adesea fiinţa ca având o formă de jumătate om, jumătate animal.

În cazul demonului masculin incubus, el poate folosi forma unui bărbat uman, dar are membrul sexual al unui animal sălbatic mare. Natura grotească a atacului asupra femeilor este dincolo de orice descriere. Asemenea puteri sunt înrăit de rele în atacurile lor. Nu este de mirare că unele femei refuză să spună altora ce li s-a întâmplat.

Demonul feminin succubus, pe de altă parte, se va manifesta adesea ca o femeie frumoasă şi atractivă. Aceasta se vede în miturile greceşti ale sirenelor, care îi ademeneau pe marinari până la moarte cu cântecul lor atrăgător. Figura teutonică a lui Lorelei era de asemenea un succubus care îi ademenea pe bărbaţi spre distrugerea lor.

În înţelegerea evreiască a acestui lucru o găsim pe Lilith, care la fel seducea bărbaţii şi apoi, conform legendei, le bea sângele. În Vechiul Testament găsim că Dumnezeu a exilat aceste puteri întunecate într-un loc de uscăciune şi dezolare, împreună cu alte creaturi necurate.

Isaia 34:14 Fiarele din pustiu se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii [creatura nopţii, în versiunea engleză a Bibliei] (Lilith) şi îşi va găsi un loc de odihnă.

Strongs: H3917. liyliyth, lee-leeth’; din H3915; un spectru al nopţii: – un strigăt de bufniţă.

Lilith este privită ca regina şi mama demonilor succubus. În confruntarea cu demonul respectiv, acesta este unul din principalele domenii ţintă ale eliberării.

Multe alte culturi au referinţe la astfel de demoni, incluzându-i pe djinii arabi care şi-au omorât iubiţii şi iubitele prin sex excesiv. Similar, nimfele greco-romane ale pădurii, celticele dusii şi hinduşii bhut sunt toţi demoni care folosesc aceleaşi metode de atac: forţa în cazul femeilor şi seducerea în cazul bărbaţilor. Atacurile sunt de obicei foarte înspăimântătoare, şi chiar în cazul seducerii bărbaţilor de către demonii succubus, se pot sfârşi prin teamă. De fapt cuvântul latin pentru coşmar este incubi, care înseamnă „a sta întins peste”.

Un tânăr a relatat că iniţial a crezut că experienţele din timpul nopţii erau simple produse ale fanteziilor sale, până ce într-o noapte s-a trezit ca să realizeze că seducerea era reală, iar „partenera” lui era un demon care plutea deasupra lui.

Visele sexuale care sfârşesc în coşmaruri pot de fapt să fie vizite fie de la demonii incubus, fie de la demonii succubus.

______________________________

Atacurile

Înainte de a continua să citeşti această secţiune, te-aş încuraja să te opreşti şi să te rogi, cerându-I Domnului să-ţi păzească mintea de a fi întinată de ceea ce urmează.

De-a lungul istoriei au existat relatări despre bărbaţi şi femei care au suferit atacuri sexuale din partea unor puteri nevăzute. În timp ce „căutarea atenţiei” sau dorinţa sexuală reprimată pot să explice unele cazuri, experienţa pastorală a dovedit din nou că este o problemă foarte reală.

Cum încep atacurile? Ce le cauzează?

Sunt unele dintre cele mai obişnuite întrebări care se pun. Imediat urmând după ele este marea întrebare pe care o au atât de mulţi oameni: Sunt de vină? Am făcut ceva care să provoace aceasta? Exact de ce vin aceşti demoni în felul în care vin, şi ce le permite să câştige avantaj, a fost o dezbatere nesfârşită de un anumit număr de ani.

Unii cred că demonii au un drept legal de a-şi ataca victimele din cauza vreunui păcat sexual nemărturisit. Alţii susţin că strămoşii care s-au bălăcit în domeniile oculte au permis spiritelor familiare să viziteze pe oricine din arborele familiei.

Poate fi valoare în ambele convingeri, dar experienţa arată că nu există o singură cauză – se pare că depinde mai mult de circumstanţele individuale, sau chiar de lucrurile în care a fost implicat partenerul sexual sau partenerul de căsătorie. De exemplu, Biblia ne spune că dacă un bărbat se uneşte cu o prostituată, devine una cu ea.

1 Corinteni 6:16 Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.”

Nu este doar un mod de a vorbi; mai degrabă este un fapt. Există o legătură sufletească între partenerii sexuali, fie că are loc în cadrul căsătoriei, în activitate premaritală, sau în aventuri extramaritale.

Este ca şi cum o „schimbare de suflet” are loc în timpul actului sexual, legând doi oameni împreună, într-un mod nevăzut dar foarte real. În căsătorie, desigur aceasta este bine şi sănătos, şi parte a planului lui Dumnezeu. În afara căsătoriei, fie că este curvie sau aventură extramaritală, legătura are un efect destul de diferit.

Chiar şi o singură vizită la o prostituată, sau o „întâlnire sexuală de o noapte” pot să aibă efecte permanente. Un principiu general de înţeles este că prostituatele sunt femei care de obicei au fost abuzate sexual sau molestate, în copilărie sau în adolescenţa timpurie. Ele au adesea o ură ascunsă pentru bărbaţii care au săvârşit actul împotriva lor, care de obicei se revarsă ca ură împotriva tuturor bărbaţilor.

Faptul că par să se înţeleagă foarte bine cu bărbaţii, şi bineînţeles chiar îi ademenesc să facă sex cu ele, nu este fiindcă „le plac bărbaţii”. În mod subconştient, prostituata a învăţat că sexul este putere, şi pentru a se răzbuna pe bărbaţi pentru abuzul din copilărie, manipulează instinctele sexuale ale bărbaţilor. Intimitatea nu are nimic de-a face cu asta; dar puterea de a controla şi a folosi un bărbat are.

Aceasta gândesc ele că este răzbunarea finală.

Nu durează prea mult să vezi exact cum sexualitatea şi puterea sunt întreţesute. Dacă o femeie se răzbună pe un client sau pe un partener masculin care nu suspectează nimic, şi dacă motivul ei este alimentat de ură, imaginează-ţi numai ce putere sufletească se transferă bărbatului în timpul actului sexual?

El este recipientul ignorant al unei mari cantităţi reprimate de ură, răzbunare, putere şi dispreţ. De fapt cu cât este mai bizară întâlnirea sexuală, cu atât mai multă putere sufletească este eliberată asupra bărbatului care nu suspectează nimic. Neştiind, el primeşte totul în suflet. Poate că este satisfăcut de întâlnirea sexuală, dar şi-a vândut sufletul şi va culege ce a semănat.

Nu spun nicio clipă că bărbatul este ţinta „inocentă” a toate acestea, fiindcă el însuşi a permis duhului de poftă să-l conducă. El caută satisfacţie sexuală, sau în unele cazuri, doar „companie”. Dar pe negândite, s-a deschis ca să primească mult mai mult decât a negociat vreodată. Păcatul stă jos la uşă, aşteptând să sară!

Este desigur un motiv pentru care vrăjitorii şi sataniştii se angajează în orgii – ca să-şi mărească puterea de bază şi să-i controleze pe alţii. Este exact acelaşi motiv pentru care religiile păgâne practică „prostituţia sacră”. Găsim aceasta întâmplându-se în unele dintre zilele întunecate ale israeliţilor, după intrarea în ţara promisă. Prostituaţii templului, atât bărbaţi cât şi femei, au devenit parte a scenei din Israel când poporul a întors spatele Domnului Dumnezeu. Legătura dintre sexualitate şi religie este extrem de puternică, iar Satan o exploatează la maxim.

Niciun slujitor al Evangheliei nu poate să-şi permită să fie ignorant cu privire la acest lucru. El poate erupe chiar într-o biserică care crede în Biblie, când un spirit seducător caută să distrugă un om al lui Dumnezeu, sau când un duh de poftă dintr-un pastor profită de o femeie naivă din părtăşie. Relatările, ca şi mass-media sunt pline de asemenea întâmplări.

Pastorul, bătrânul sau consilierul trebuie să ia toate precauţiile necesare când se ocupă singur de o femeie. Până în punctul de a fi prea precaut.

Bineînţeles, poate că nu femeia este problema, ci însuşi bărbatul. Duhurile de poftă din el, dacă nu sunt confruntate şi mărturisite, pot să fie lovitura de moarte pentru un lider de misiune.

Deci vedem că oricare dintre acestea poate să funcţioneze ca o poartă de intrare, îndeosebi pentru spiritul succubus, de care el să profite.

______________________________

Modul de a scăpa de problemă este ca persoana să mărturisească şi să se pocăiască de orice activitate sexuală cunoscută care nu a fost deja adusă la piciorul crucii.

Charles Finney a spus: „Am comis păcatele unul câte unul, deci ar trebui să le mărturisim unul câte unul.”

Este un principiu sănătos. Nu înseamnă neapărat că trebuie să petrecem următoarele câteva luni mărturisind specific fiecare păcat pe care l-am înfăptuit, dar înseamnă într-adevăr că trebuie să fim mai sârguincioşi cu privire la mărturisirea şi pocăinţa care sunt norma pentru cei mai mulţi credincioşi. Prea adesea trecem peste păcatele noastre, regretând poate păcatul, dar nemişcaţi de adevărata întristare a lui Dumnezeu.

2 Corinteni 7:10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.

Am cunoscut cazuri de pocăinţă simţită cu adevărat din inimă, care a adus o încetare imediată a atacurilor demonice din timpul nopţii. Ceea ce arată atât puterea crucii, cât şi a pocăinţei evlavioase.

Trebuie să ne amintim că mărturisirea unui păcat în sine nu este suficientă. Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă să ne mărturisim păcatul şi să ne pocăim de a-l face din nou.

Pocăinţa este o „schimbare a minţii şi inimii”, însemnând că nu te vei mai angaja în acel păcat. Mărturisirea rupe discreţia păcatului, dar pocăinţa rupe puterea lui asupra vieţii tale.

Dacă ai experimentat atacuri fie de la demonii incubus, fie de la succubus, şi ştii că există în viaţa ta o problemă sexuală de care nu te-ai ocupat, atunci prin mărturisire şi pocăinţă vei găsi eliberare.

Puterile demonice sunt legaliste şi ştiu că există anumite „drepturi” asupra vieţii tale pe care se pot concentra. Distruge „dreptul” lor de a te necăji, şi li se poate porunci să nu mai vină.

Ne vom uita mai mult la aceasta mai târziu.

______________________________

Atacurile unor astfel de demoni nu sunt întotdeauna cauzate de vreun păcat pe care l-ai făcut tu personal.

Poate că te-ai mutat recent într-o casă sau într-un apartament, şi atunci au început asemenea atacuri. Ceea ce poate fi din cauză că ocupantul anterior a fost implicat, sau s-a angajat în activitate sexuală neînfrânată şi imorală.

Îmi amintesc că mi s-a cerut odată să mă rog în sediul conducerii unei staţii locale de radio, la o schimbare managerială. Managerul anterior fusese imoral sexual, iar managerul cel nou, deşi nu era creştin, era genul de persoană morală. Câţiva dintre noi am fost invitaţi în zona de locuit a casei managerului, ca să ne rugăm împotriva unei anumite activităţi despre care se cunoştea că avusese loc acolo. Nu aveam cunoştinţă despre aceasta înainte de a intra în dormitor, dar când am intrat, am perceput imediat prezenţa spiritelor sexuale necurate.

Nu eram pregătit pentru aşa ceva, şi nu sunt genul de persoană excentrică care păşeşte alungând demonii din jur. Am simţit cu adevărat, de fapt aproape că am fost lovit de prezenţa acelor puteri. Numai după ce m-am rugat pentru curăţirea casei mi s-a spus despre activităţile ocupantului anterior.

Deci dacă te afli în situaţia de a te fi mutat recent într-o locuinţă nouă, iar activitatea demonică tocmai a început, motivul poate fi activitatea proprietarilor anteriori.

Roagă-te în special în dormitor, sfinţind patul marital ca un loc al binecuvântării sexuale drepte de la Domnul. Am găsit de asemenea că dacă bărbatul, ca şi cap al casei, nu-şi onorează soţia atât sexual cât şi domestic, atunci soţia poate fi deschisă pentru spiritul incubus. Soţul poate fi creştin, dar dacă vorbeşte împotriva soţiei fie în privat, fie în public, şi dacă nu îi dă cinste prin jurămintele căsătoriei, ea poate deveni ţinta atacurilor demonului masculin incubus, care va căuta să stăpânească peste ea.

Pe cât de ciudat poate să sune, am văzut chiar lucrul acesta întâmplându-se. Biblia îl avertizează pe soţ că trebuie să-şi onoreze soţia.

1 Petru 3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Deşi ai putea crede că versetul nu se aplică atunci când te confrunţi cu demonii, principiul este acelaşi. Onorarea soţiei va acţiona ca o pavăză spirituală pentru ea. Într-un caz am văzut aceasta întâmplându-se când soţul, creştin, îşi onora de fapt soţia, dar ea tot primea atacurile nedorite ale unui spirit incubus.

În cele din urmă am realizat, printr-o descoperire, că demonul a venit din cauza unei anumite stimulări sexuale pe care bărbatul i-o făcea soţiei lui. Era ceva ce lumea ar putea crede că este ceva OK de practicat, dar nu este deloc un lucru drept. Soţia a confirmat că aceasta s-a întâmplat, iar după consiliere şi explicarea principiilor spirituale soţului ei, el a încetat să se angajeze în acea activitate – iar vizitele spiritului incubus s-au oprit.

Există unele cazuri în care demonii mai degrabă vin şi sperie, în loc să molesteze doar. Este doar o stratagemă, pentru a vedea cum va reacţiona persoana. Intenţia lor este mult mai sinistră.

O doamnă pe care o cunosc primea vizite din partea unui spirit incubus, care venea în dormitorul ei şi stătea în picioare acolo, dar nu se apropia mai mult. Ei i-a fost teamă şi a cerut protecţia sângelui lui Isus, şi i-a cerut creaturii să nu avanseze. După câteva vizite din partea demonului pe o perioadă de aproximativ 5 luni, tacticile de înfricoşare au trecut la stadiul următor, când a început să-i simtă prezenţa pe pat cu ea.

Înfrângerea demonului a venit când soţul şi-a exercitat autoritate asupra lui, şi i-a poruncit să plece şi să nu se întoarcă niciodată. Este  de observat că deşi doamna a strigat la Domnul şi a mărturisit sângele Scripturilor, demonul doar a ezitat înainte de a-şi continua atacul.

De ce a fost aşa?

Cred că nu a fost din cauza lipsei de credinţă din partea femeii, sau bineînţeles a puterii Cuvântului. Principiul că bărbatul este conducător peste familia lui, a pus la un loc cele două.

Mărturisirea credinţei în sângele lui Isus a fost corectă. Strigarea la Domnul în ceasul încercării a fost la fel de corectă. Dar demonul doar dacă a ţinut puţin cont de ele. Când bărbatul şi-a exercitat autoritatea, alăturând lucrurile aşa cum a căutat să facă soţia lui, demonul şi-a pierdut dreptul de a mai ataca.

Trebuie să fim precişi în folosirea Cuvântului lui Dumnezeu şi să cunoaştem principiile biblice pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru toate puterile spirituale, angelice sau demonice, şi să aderăm la ele.

______________________________

Implicarea în lucruri oculte este o poartă de intrare majoră, care permite vizitarea de către spiritele incubus şi succubus.

Cei implicaţi în vrăjitorie sau satanism îşi primesc mare parte din putere şi ajutor prin legarea („posedarea”) care vine prin ritualuri sexuale. Unii practicanţi ai ocultului îi preferă de fapt pe iubiţii sau iubitele lor demonici celor umani. Depravarea acestui lucru este îngrozitoare. Vrăjitoarelor le este adesea dat un demon incubus ca iubit sau spirit familiar, în schimbul faptului că îl slujesc pe Satan.

Fiindcă demonii incubus şi succubus nu sunt umani, dar apar adesea ca animale, actul sexual cu ei este considerat ca zoofilie. Poate fi revoltător şi îngrozitor pentru noi, dar pentru vrăjitoare este o căutare a „comorii”.

Putem vedea acum cum a stricat Vrăjmaşul binecuvântarea minunată a sexului marital. Dacă tu sau soţul tău, sau soţia ta, sau partenerul tău aţi fost implicaţi în vreun fel în ocult, trebuie să fiţi vigilenţi la posibilitatea vizitării de către aceşti demoni.

Bineînţeles nu oricine a fost implicat în ocult are probleme cu ei, dar dacă primeşti vizite şi ai fost în ocult, cel mai probabil aceasta este cauza. Dacă eşti creştin, poate că trebuie să reflectezi la ceea ce ai mărturisit şi la lucrurile de care te-ai pocăit când ai venit la Domnul. Poate că există o cale deschisă pe care să o folosească demonii.

Dacă nu eşti un creştin născut din nou şi vrei eliberare de aceste vizite, există o singură cale de ieşire pentru tine: să crezi în Domnul Isus şi să accepţi că atunci când a murit pe cruce a rupt puterea oricărui rău. Crezând aceasta şi recunoscându-L ca Domn peste toate lucrurile, şi cerând îndurarea şi iertarea Lui, vei deveni un participant la naşterea din nou.

Satan şi demonii lui nu vor mai avea putere peste tine şi vei fi transferat din întuneric, în lumina şi viaţa minunată a lui Dumnezeu!

Ioan 3.16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

17 „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

______________________________

Legătura ocultă

Cei care sunt implicaţi în mod regulat în închinarea satanică au frecvent întâlniri sexuale cu demonii. Precum am spus mai devreme, mulţi dintre ei adesea îi preferă pe iubiţii lor demonici, partenerilor lor umani.

În religiile răsăritene, şi tot mai mult în mişcarea New Age, sexul este privit ca un mod legitim de a căuta puterea, sau de iluminare spirituală. Bazându-se pe convingerile religioase hinduse, mulţi oameni din New Age frecventează tot mai mult închinarea acordată aşa-numitului „sex sacru”. În atelierele lor, adepţii New Age sunt încurajaţi să caute orice exprimare a sexualităţii care le aduce cea mai mare împlinire. Aşa că folosind unele tehnici derivate direct din hinduism, ei învaţă să-şi reţină orgasmul sexual şi punctul culminant, pentru a-şi mări plăcerea.

În timpul reţinerii, ei caută un anumit fel de iluminare spirituală. Necazul este că demonii le vor da cu siguranţă ceva, dar nu iluminare. Deşi ei presupun că au avut o întâlnire divină căutată. Acum, pentru a experimenta tot mai mult din iluminare, în cele din urmă se vor angaja în tehnici sexuale tot mai bizare, pentru a face ca „iluminarea” să continue. Ceea ce devine un ciclu vicios, şi singurii câştigători sunt demonii!

Ca parte a acestui comportament ciudat, unii practică „sexul astral”. Acesta este o abilitate foarte precisă de a folosi puterea spirituală pentru gratificare sexuală.

Un bărbat care practică o formă profundă de meditaţie va induce deliberat o experienţă în afara trupului şi îşi va părăsi corpul fizic. El crede că spiritul îi este încă conectat cu corpul fizic, dar că acum poate călători aproape oriunde vrea, şi poate să „viziteze” alte locuri şi oameni. Ceea ce se întâmplă de fapt este că, fără să ştie, un demon a fost chemat ca să-i ducă spiritul într-o excursie!

În timp ce se află în starea astrală, bărbatul poate de fapt „să zboare” în altă locaţie, unde o practicantă feminină a meditaţiei aşteaptă vizita lui sexuală. Pe cât de bolnav poate să sune, se întâmplă. În cazurile cele mai îngrozitoare, spiritul astral al bărbatului poate să se impună sexual unei femei inocente nebănuitoare, pe care el a ales-o ca ţintă. Au fost înregistrate cazuri de satanişti „zburând” la victimele lor pentru a le viola. Aceasta s-a constatat în cazurile când o femeie a părăsit un grup satanic şi a devenit creştină. Demonii invocaţi de marele preot au venit la femeie şi au violat-o.

Numai după multă luptă spirituală a fost asigurată victoria. Deşi este neplăcut să citeşti aşa ceva, aparent despre acest gen de lucruri dau mărturie mulţi dintre cei care au ieşit din vrăjitorie şi satanism. Ceea ce ar putea de asemenea explica de ce oamenii care au ieşit din ocultismul profund sunt chinuiţi sexual după convertirea la Hristos.

Trebuie să fim mai conştienţi şi să percepem toate acestea, oricât de tulburător ar putea să fie pentru noi.

______________________________

Trebuie acum să menţionez încă un aspect al abilităţii de a avea ca ţintă o victimă. Nu numai cei implicaţi direct în vrăjitorie sau satanism pot folosi această putere. Există oameni care au un spirit de poftă, care „au învăţat” cum să cheme un partener sexual.

Într-un caz, soţia mea şi cu mine slujeam unei femei care fusese implicată în adulter. Existase o anumită activitate ocultă în arborele ei genealogic, şi cu toate că mărturisea că este creştină, era evident că demonii încă aveau control asupra unor domenii din mintea şi sufletul ei.

În timpul unei sesiuni, ea a mărturisit că atunci când soţul ei era plecat şi era singură în casă noaptea, literalmente chema numele iubitului ei. Şi după cum se aştepta, în câteva minute el era acolo, bătând la fereastra dormitorului ei.

Convingerea mea personală cu privire la aceasta este că „învăţase” cum să cheme sufletul altei persoane. În timpul variatelor ei legături, devenise fără îndoială conştientă de puternica legătură sufletească ce se poate face printr-o legătură sexuală. (Aminteşte-ţi ce spune 1 Corinteni 6:16.) Se poate să-şi fi primit abilitatea printr-o descendenţă ereditară din cineva care fusese implicat în ocult, iar în ea ajunsese la un asemenea stadiu încât abia dacă era conştientă de ea – dar îi cunoştea puterea.

Când a continuat legăturile extramaritale şi nu a acordat atenţie consilierii biblice care i s-a dat, a devenit prima ţintă a unei concentrări demonice în creştere. Nu numai neascultarea ei faţă de Scriptură a cauzat ca puterea „evocată” să lucreze, ci şi demonii şi-au adăugat puterea la aceasta.

Deci nu numai cei implicaţi direct în ocult pot controla demonii sexuali, ci oricine este slab în moralitate şi este condus de un spirit al poftei. În astfel de cazuri, eliberarea vine prin pocăinţă şi mărturisirea păcatului. De obicei este de asemenea nevoie de o poruncă dată demonilor de a nu mai veni.

De asemenea, depinzând de circumstanţe, este nevoie să existe o anume reconciliere între soţ şi soţie. Dacă este posibil, secretul trebuie adus la lumina lui Hristos, iar iertarea să fie oferită de către soţ. Soţia care a păcătuit trebuie apoi să primească actul iertării şi să se supună din nou protecţiei partenerului de căsătorie. La rândul său, soţul va trebui să vegheze peste soţia lui şi să îi ofere protecţia pe care poate să i-o dea, dacă demonii încearcă să o ademenească înapoi la vechile ei căi.

Acesta este în general modul în care abordez faza de după eliberare a misiunii. Totul este destul de cuprinzător şi nu permite nicio breşă în gardul de protecţie, de care să profite Vrăjmaşul. În mod firesc, cea mai mare parte din aceasta cere o aprobare simţită din inimă din partea soţiei, în acest caz; pentru a nu mai menţiona un soţ iubitor şi înţelegător.

Nu încerca să dezvălui secretul dacă soţul nu este capabil să-i facă faţă. Rezultatul final va fi de obicei mai devastator decât se poate imagina. Este nevoie de înţelepciune şi discernământ în acest stadiu al misiunii.

Ca parte a procesului de a restabili căminul ca un loc sigur pentru soţie, soţul ca şi cap, trebuie să înconjoare proprietatea şi să declare protecţia Domnului asupra casei.

Ceea ce poate să sune „religios” unora, dar experienţa mea personală arată că este ceva foarte real şi foarte, foarte eficient. Totuşi, dacă te simţi puţin nesigur cu privire la această parte a misiunii, atunci este în ordine. Foloseşte orice hotărâre pe care o simţi corectă, în perceperea a ceea ce trebuie făcut.

______________________________

Întâlniri cu spiritele celor decedaţi

Este probabil pentru mine unul dintre cele mai tulburătoare domenii despre care scriu, deoarece are impact direct asupra misiunii pastorale pentru cei care au suferit pierderea cuiva drag.

Precum ştie oricine îi consiliază pe cei care au suferit pierderea cuiva drag, există o mare durere şi un mare gol care rămân în viaţa cuiva care rămâne în urmă. Prin urmare, nu este neobişnuit ca cel care a suferit pierderea să experimenteze tot felul de „sentimente” legate de cel drag al său.

De obicei nu este nimic mai mult decât „simţirea prezenţei” celui mort. Ceea ce în general poate fi luat ca nimic mai mult decât inabilitatea psihologică de a accepta moartea. Fiindcă sunt atât de obişnuiţi să-şi aibă soţul sau soţia în preajmă, ei nu pot încă să facă faţă sentimentului de cât de singuratică şi goală pare casa.

Nu ar trebui să ne îngrijorăm prea mult cu privire la aceasta, fiindcă în cele mai multe cazuri senzaţia dispare, iar viaţa începe să se ajusteze la pierdere. Totuşi, în unele cazuri, lucrurile iau o întorsătură diferită. Ceea ce se întâmplă când o soţie simte prezenţa soţului ei mort în cameră. Dacă nu este creştină şi nu ştie că nu este ceva real, ea poate încerca să comunice cu soţul ei.

Poate să nu fie nimic mai mult decât încercarea de „a sporovăi” cu el. Este el bine? A suferit durere la sfârşit?

Dar uneori aceasta se transformă în căutarea sfaturilor de la spiritul soţului. „Ce să fac cu banii de la bancă? Să vând şi să mă mut?”

Aceste gen de lucruri se întâmplă de fapt mai des decât realizăm. Adeseori i-am pus o întrebare directă celui care a suferit pierderea, la o vizită ce a urmat înmormântării, şi am descoperit că mulţi trec prin acest gen de situaţie. În general este pur şi simplu o problemă de indecizie, poate este vorba de faptul că femeia este speriată că acum trebuie să se ocupe de finanţe etc. Un cuvânt înţelept şi mângâietor poate alina mintea persoanei, şi îi poţi redirecţiona concentrarea spre un anumit fel de realitate.

Dar dacă acest lucru nu este confruntat în mod corect, cel care a suferit pierderea poate deveni deschis la infiltrarea demonică. Aceasta se întâmplă cel mai des când cel care a suferit pierderea începe să comunice deliberat cu spiritul partenerului de căsătorie decedat. Poate să meargă atât de departe încât să se angajeze în şedinţe de spiritism pentru a vorbi cu el.

Ceea ce este strict interzis în Biblie. (Deuteronom 18:10-12)

Domnul este foarte specific cu privire la aceasta şi nu vrea să ne angajăm în acest domeniu periculos. Când abordez aceasta cu oamenii care au experimentat astfel de lucruri, ei spun invariabil că nu poate fi greşit, fiindcă spiritul celui iubit a spus numai „lucruri frumoase, mângâietoare”, şi a împărtăşit detalii cunoscute doar de ei doi.

Răspunsul este simplu.

Este vorba de un demon care imită tot ce se cunoaşte de către doi oameni. Demonul este familiar cu viaţa celui decedat şi împărtăşeşte orice poate, ca să ademenească biata persoană care nu suspectează nimic. Din acest motiv, astfel de demoni sunt numiţi „spirite familiare”, pentru motive evidente. Sunt vicleni în felul în care folosesc chiar şi cel mai mic detaliu pe care îl cunosc despre viaţa cuiva.

Genul acesta de misiune are nevoie de multă sensibilitate şi înţelepciune, pentru a nu răni mai mult, fără să fie nevoie, pe cel care a suferit pierderea cuiva drag. Cu toate acestea, nu le putem permite oamenilor să continue în amăgirea care îi va atrage tot mai adânc în înşelăciune – şi mai rău. Ceea ce devine o urgenţă suplimentară când cea care a suferit pierderea este tânără, lăsată fără partenerul de viaţă, şi privată de mângâiere emoţională, socială şi chiar sexuală.

De exemplu, o văduvă tânără care şi-a pierdut soţul şi-a dorit atât de mult atenţia şi prezenţa lui, încât suferinţa a deschis o uşă pentru ca spiritul incubus să o viziteze. Rezultatul este că văduva îndurerată caută să-l cheme pe soţul ei mort, iar în fantezie se angajează în a face dragoste cu el. Aceasta se poate întâmpla când suferinţa nu este rezolvată cum trebuie. Poate că nu a fost deloc un act conştient din parte tinerei văduve. Dar în durerea, disperarea şi singurătatea ei, ea poate să dorească atât de mult afecţiune, încât fără să ştie deschide o uşă de intrare unui spirit familiar.

Dacă li se dau condiţiile potrivite, îndeosebi dacă a existat vreun fel de implicare ocultă, spiritele demonice pot să profite de oportunitate şi să amăgească persoana să creadă că cel drag al ei s-a întors ca să o mângâie.

Filmul Ghost [Fantoma mea iubită] a zugrăvit acest gen de scenariu. Dar cu siguranţă el nu se limitează la ecranul filmului. Se întâmplă cu adevărat în viaţa reală. În astfel de cazuri, în funcţie de care partener este lăsat în urmă, un spirit succubus sau incubus poate să profite de un mare avantaj. Există cazuri documentate în care un demon şi-a asumat realmente forma şi chipul partenerului decedat, şi s-a angajat într-un act sexual.

Desigur, nu există un copil care să se nască dintr-o asemenea uniune, dar despre experienţă se spune că este foarte reală. Despre senzaţiile fizice se spune că sunt exact la fel ca şi cum ar fi o uniune sexuală normală. Apropo, se ştie că li se întâmplă nu numai heterosexualilor, ci chiar şi homosexualilor. Ceea ce arată marea depravare a demonilor.

Poate că deja te simţi dezgustat de ceea ce sunt capabile puterile răului. Pot să-ţi sugerez să-ţi acorzi un timp, pentru a-ţi curăţa mintea şi sufletul de această murdărie, şi pentru a îngădui Duhului Sfânt să aducă peste tine curăţirea?

Roagă-te să nu fii întinat de gândurile pe care le-ai citit, ci ca Duhul Sfânt să facă să primeşti cunoaşterea fără să fii oprimat.

______________________________

Ce se poate face?

Următoarele sunt sugestii utile care au fost dovedite pe câmpul de misiune. Desigur, există şi alte lucruri care se pot face pentru a primi eliberare, deci simte-te liber în Domnul să fii condus de El în misiunea libertăţii.

Dacă eşti creştin

1. Dacă eşti sau ai fost atacat sexual de asemenea demoni, îţi sugerez că este nevoie să-i împărtăşeşti aceasta partenerului de căsătorie (dacă este şi el credincios) sau conducătorilor bisericii tale. Ceea ce ar rupe puterea tăinuirii evenimentului, care este lucrul pe care demonii vor continua să îl folosească în atacurile sexuale.

2. Reafirmă-ţi mântuirea în Isus Hristos, în special folosind versetele despre sângele Lui. Nu ar trebui să o faci ca pe un lucru privat, ci cu doi sau trei martori prezenţi. Aceasta va expune tăinuirea, şi de asemenea îi va proclama lui Satan că eşti un copil al lui Dumnezeu, curăţit prin sângele lui Hristos.

3. Ai cunoştinţă de vreo implicare ancestrală în ocult? Dacă nu ai mărturisit-o deja, ţi-aş sugera să o faci, cerând Domnului să ierte păcatul strămoşilor tăi în neascultarea de Cuvântul Său. Bineînţeles, nu poţi cere iertare în numele lor, dar te poţi asigura că păcatul lor nu continuă să-ţi afecteze viaţa.

Realizez că atunci când ai fost mântuit s-a rezolvat cu tot păcatul tău, dar experienţa mea pastorală şi de misiune îmi arată că există unele cazuri în care păcatul strămoşilor încă pare să influenţeze viaţa unui credincios, chiar şi după actul mântuirii. În timp ce nu înţeleg de ce este aşa, eu şi mulţi alţi pastori vom recunoaşte aceasta, dacă suntem sinceri.

Doctrina noastră despre ceea ce a făcut crucea pentru noi poate fi 100% corectă, dar experienţa ne arată că unii creştini care cred în Biblie, umpluţi de Duhul Sfânt, pot să fie încă afectaţi de spiritele rele – chiar şi în felul în care discutăm acum. Deci trebuie să existe o uşă deschisă pe care să o folosească ele. Cere Duhului Sfânt să-ţi reveleze aceasta ţie sau conducerii bisericii tale, astfel încât ea să poată fi închisă pentru totdeauna!

4. Dacă există păcat nemărturisit în viaţa ta, ocupă-te de el rapid. Aşa stau lucrurile îndeosebi în cazul păcatului sexual. Păzeşte-ţi gândurile şi poarta ochilor. Dacă eşti o femeie căsătorită, cere-i soţului tău (credincios) să sfinţească din nou patul căsătoriei.

De obicei îi cer soţului să stea cu soţia lui lângă pat şi să vorbească împotriva demonilor, declarând că sunt amândoi sfinţi ai lui Dumnezeu, curăţiţi prin sânge. Apoi îl fac pe soţi să se roage „peste pat”, aşa cum este, făcând o declaraţie că singura activitate sexuală care este îngăduit să aibă loc acolo, este între el şi soţia legământului său.

Când se face aceasta din inimă, crezând Cuvântul lui Dumnezeu, descopăr că soţia este puternic încurajată, văzând că soţul acţionează în favoarea ei şi o păzeşte cu autoritatea dată lui de Dumnezeu, ca şi cap al casei. Nu ar trebui să subestimăm aceasta.

5. Poate vei descoperi că toate acestea vor aduce o victorie rapidă. Dacă nu este aşa, nu dispera. Demonii nopţii au fost obişnuiţi să viziteze, şi poate că va trebui să intri în lupta spirituală pentru a aduce eliberare. În general victoria vine destul de repede, şi chiar imediat. Dar am cunoscut câteva cazuri în care a avut loc o bătălie, iar eliberarea a venit doar după un timp de luptă. Dacă nu a existat o implicare profundă în ocult, vei descoperi că victoria vine destul de repede. Demonii ştiu că uşa a fost închisă ferm, şi par să renunţe destul de repede.

6. Ca ceva „extra”, i-am încurajat de asemenea pe soţ şi soţie să înconjoare proprietatea, afirmând din nou că pământul pe care locuiesc este pentru Domnul Isus. Deşi revendicarea era o metodă folosită în perioada Vechiului Testament, am găsit că este extrem de eficientă când este vorba de puterile demonice. Soţia mea şi cu mine am avut o experienţă personală în această privinţă, şi putem depune mărturie despre protecţia remarcabilă pe care o poate da acest act profetic.

7. În sfârşit, poţi lua în considerare ungerea uşilor şi ferestrelor dormitorului tău – sau acolo unde au loc atacurile. Din nou, poate să pară un lucru „religios” de făcut, dar din nou pot să depun mărturie despre puterea sa.

Te avertizez că nu ar trebui să o faci dintr-un „spirit religios”. Nu este un mod magic de a avertiza spiritele rele. Dar folosirea uleiului cu care se face ungerea, pare să fie cumva recunoscută de demoni, iar ei vor reacţiona puternic la prezenţa lui. Uleiul nu este nevoie să fie „sfânt” sau special, fiindcă motivul inimii tale contează aici. Dar pentru un anume motiv, folosirea fizică efectivă a uleiului, făcută cu o inimă sinceră şi credincioasă, acţionează ca un fel de declaraţie pentru demoni, că aleşii Domnului locuiesc aici.

Îngăduie-mi să dau un exemplu personal cu privire la aceasta.

Cu câţiva ani în urmă aveam o doamnă în părtăşia noastră, care Îl mărturisea pe Hristos ca Domn, dar rodul vieţii ei nu corespundea Scripturii. Era bârfitoare şi cauzase destule vătămări bisericii şi comunităţii locale. Trecutul ei era unul de implicare dubioasă în unele aspecte ale ocultului, pe care mai târziu le-am desluşit a fi ghicitorie. Ea era un motiv de tulburare pentru mine, şi deseori mă acuza de diverse lucruri, literalmente veghea peste familia mea, în aşa măsură încât eu simţeam că ne spiona.

Când venea să mă vadă la birou, se aştepta de-a binelea să o las înăuntru, să se aşeze şi să dea drumul la orice avea în minte. De obicei era destul de vindicativă. După câţiva ani ajunsesem în stadiul în care îi deschideam instinctiv uşa, făcând un pas în spate, ţinând uşa deschisă, şi lăsând-o să intre.

Într-o dimineaţă citeam Cuvântul, acolo unde Domnul i-a poruncit lui Moise să ungă uşorii uşii cu sânge la Paşte. Deodată Duhul Sfânt „mi-a spus” să iau ulei din bucătărie şi să fac aceasta cu uşa biroului meu. Am simţit o urgenţă reală, deci m-am dus şi am făcut-o.

Aş putea spune aici că nu auzisem despre nimeni care să fi făcut acest gen de lucruri înainte. Nu a fost ca şi cum tocmai citisem o carte, sau auzisem acest gen de lucruri la o conferinţă, sau ceva de genul acesta. A fost cu adevărat o înţelegere dată mie de Duhul Sfânt.

La câteva minute după ce am făcut-o, am auzit o bătaie în uşă. M-am sculat şi am deschis-o, ca să o găsesc pe Doamna X stând acolo. Reacţia mea imediată, obişnuită, a fost să o salut şi să fac un pas în spate, ţinând uşa deschisă ca ea să dea buzna.

În timp ce o făceam, s-a apropiat de uşă, ca să facă ceea ce făcea întotdeauna. Dar când piciorul i-a atins pragul uşii, a îngheţat. Nu a putut să continue. Apoi a spus ceva ca: „Ei bine… eu… nu cred că voi intra azi… Eu… doar voi vorbi cu tine de aici.” Apoi a dat înapoi şi a stat pe verandă câteva minute, şi a plecat brusc. Nu a mai venit niciodată.

Eram uimit! Am realizat că Duhul Sfânt îmi dădea o ilustraţie concretă bazată pe un principiu al Vechiului Testament. De atunci am văzut acelaşi principiu fiind la fel de eficient ca în acea primă zi.

Dar trebuie accentuez un punct: nu o fă dintr-o atitudine mintală religioasă. Nu o fă ca să mă imiţi pe mine sau pe altcineva. Dacă descoperi că Domnul te însufleţeşte să o faci cu privire la demonii nopţii, atunci neapărat apucă-te şi fă-o. Altminteri, las-o baltă. Demonii vor recunoaşte repede că ai făcut-o ca un fel de „magie”.

Dacă nu eşti creştin

Nu dispera, există speranţă pentru tine în toate acestea. Sper că până acum ai realizat realitatea lumii spirituale, şi ai văzut cum duşmanul lui Dumnezeu, Satan (însemnând „adversarul”) nu are scrupule deloc în ceea ce va aduce peste o persoană.

Sper că ai văzut şi că cea mai bună protecţie poate fi găsită numai printr-o relaţie vie cu Domnul Dumnezeu. Poate „crezi în Dumnezeu”, poate chiar ai „credinţă”, dar Biblia spune că avem nevoie să fim făcuţi vii din punct de vedere spiritual – ceea ce se numeşte „noua naştere”.

Isus a spus că este ca şi acum ai fi „născut din nou”.

„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Ioan 3:3

Dacă nu eşti născut din nou, atunci şansa de a fi eliberat complet de demonii nopţii este limitată. Dumnezeu poate folosi un slujitor născut din nou sau un pastor ca să se roage pentru tine în acest domeniu, şi poate să existe o oarecare eliberare de atacurile lor. Dar pentru a avea o libertate durabilă şi sigură, este nevoie să devii tu însuţi născut din nou.

Acesta este actul cu cele mai importante consecinţe pe care îl vei face vreodată în viaţă! Este poarta spre o lume cu totul nouă – şi este un dar gratuit dat de Dumnezeu; disponibil pentru oricine îl vrea cu adevărat!

Fiindcă „oricine va chema Numele DOMNULUI va fi mântuit.” Romani 10:13

Contactează o biserică ce crede în Biblie, vorbeşte cu pastorul şi cere-i să-ţi explice următorii paşi ai mântuirii pentru tine. Totuşi, dacă dintr-un anumit motiv nu eşti încă gata să faci acest pas, există unele lucruri pe care le poţi face.

______________________________

1. Cheamă Numele Domnului (Isus) cerându-I să te ajute cu protecţia de care ai nevoie. Chiar dacă în acest stadiu s-ar putea să nu fii născut din nou, Domnul tot te iubeşte şi va veni în ajutorul tău. Este ceea ce numim exercitarea credinţei pe care o ai deja. Pot să mai fie o mulţime de lucruri în viaţa ta de care trebuie să te ocupi, dar dacă strigi din inimă, Domnul va onora disperarea ta.

2. Gândeşte-te să-i împărtăşeşti experienţa ta unui creştin care crede Biblia pe care îl cunoşti, sau de care ai auzit, preferabil un membru al aceluiaşi sex. Sau abordează-l pe pastorul tău local sau un slujitor creştin local, şi vorbeşte cu el despre experienţele tale. Ştiu că poate te simţi jenat, şi există şansa să nu te creadă că primeşte vizitele.

Dar nu renunţa, dacă nu te crede, adună-ţi curajul să vezi pe altcineva. Precum am spus mai devreme, vizitele demonilor sunt mult mai obişnuite decât crezi. Trebuie să existe un creştin credincios care să te poată ajuta, sau care să te prezinte unui pastor înţelegător.

Orice ai face, nu te du la cei implicaţi în New Age pentru ajutor. Ei pot să fie oameni „drăguţi”, dar numai cei care sunt născuţi din nou şi au o relaţie vie cu Isus Hristos sunt capabili să se ocupe de astfel de demoni. Demonii înşişi ştiu că aceasta este adevărat! Nu vor asculta de cineva care nu Îi aparţine lui Isus.

3. Am cunoscut cazuri unde un necreştin avea probleme cu vizite din partea demonilor, dar rugăciunea şi slujirea unui bărbat care crede Biblia a adus eliberarea. A fost un semn clar despre cât de mult îi iubeşte Domnul chiar şi pe cei care nu mărturisesc credinţa în El.

Dar am cunoscut şi cazuri când a existat o victorie iniţială asupra vizitelor demonice, dar spiritele s-au întors mai târziu. Aceasta fiindcă destinatarul harului Domnului nu a răspuns la bunătatea Lui – demonii înţeleg principiul, şi este foarte probabil să se întoarcă.

Isus ne-a avertizat despre aceasta:

„Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” Luca 11:24-26

Singura apărare împotriva unui asemenea lucru este să devii un credincios născut din nou. Demonii sunt legalişti şi ştiu pe cine să viziteze şi pe cine nu.

În concluzie aş putea spune că am compasiune pentru problema ta îngrozitoare, dar singura ta victorie reală faţă de atacuri va veni prin mântuire. Când vezi puterea care este în Numele lui Isus, şi găseşti eliberare de vizitatorii demonici ai nopţii, vei profita cu nerăbdare de oportunitatea de a fi parte a Împărăţiei lui Isus, şi vei accepta invitaţia lui Dumnezeu de a fi născut din nou.

______________________________

Variaţii ale demonilor incubus & succubus

Vezi de asemenea şi pagina 26 [Mituri şi legende cu privire la demonii incubus şi succubus].

Precum se travestesc în aceste „spirite locale”, incubi şi succubi pot fi văzuţi şi în alte personaje mitologice în forma satirilor, faunilor, şi chiar mai de mult, în legendele despre zâne. Cele din urmă au fost „cosmetizate” pentru consumul modern, dar poveştile originale despre zâne le arătau foarte active sexual, şi implicate în răpirea şi seducerea oamenilor.

______________________________

În rezumat

1. Experienţele sunt reale, şi sunt mai obişnuite decât ai putea crede. Nu te simţi ca şi cum ai fi singur în asta. Dacă consiliezi o victimă, te rog acceptă ceea ce îţi spune drept adevăr.

2. Sursa lui incubi şi succubi vine cel mai probabil din uniunea păcătoasă dintre „fiii lui Dumnezeu” şi femeile umane (vezi Geneza 6:1-4, 2 Petru 2:4 şi Iuda, versetele 6 şi 7).

3. Există un motiv pentru care vin demonii; descoperă care este el şi închide uşa spirituală împotriva lor.

4. Trebuie să te pocăieşti de orice implicare ocultă a ta, a partenerului tău de căsătorie sau chiar şi din arborele tău genealogic. Aceasta este probabil chestiunea majoră în găsirea eliberării.

5. Dacă soţia este victima atacurilor, soţul trebuie să ia atitudine ca şi cap al familiei, şi să le poruncească demonilor să nu mai vină. Bineînţeles, mai întâi ar trebui să se rezolve orice problemă marcantă, precum păcatul nemărturisit, implicarea ocultă sau „curăţarea casei”.

6. Poate că trebuie să te adresezi vieţii tale sexuale. Dacă există vreun fel de necurăţie în relaţia ta sexuală cu partenerul de căsătorie, va trebui să te ocupi de ea. Activitatea sexuală lumească, precum sexul oral sau anal, sau masturbarea reciprocă, nu sunt acceptabile pentru Dumnezeu. Mulţi creştini au asemenea practici în căsătorie chiar şi după ce sunt mântuiţi. Patul căsătoriei trebuie păstrat nepângărit.

7. Ia în considerare ungerea dormitorului (sau uşii) cu ulei de ungere. Numai fă-o prin inspirarea Duhului Sfânt, şi evită să permiţi să acţioneze ca un talisman care să te protejeze cumva magic. Mai degrabă fă-o prin credinţă.

8. Până nu există victorie completă în acest domeniu, este un lucru bun să-ţi încredinţezi mintea Domnului când mergi la culcare. Cere Duhului Sfânt să-ţi păzească gândurile în timp ce visezi, pentru ca demonii să nu poată invada acel domeniu. Ei vor folosi adesea vise sexuale pentru a iniţia primul pas al unui atac direct real. Ceea ce unii cred că sunt „vise excitante”, sunt de fapt începuturi ale unui atac al demonilor. Fii atent la deosebire.

9. De obicei demonii pot fi alungaţi din casă şi să-şi înceteze vizitele destul de repede după slujire. În cazurile în care există o oarecare recidivă, exercită-ţi pur şi simplu din nou autoritatea, şi proclamă victoria în sângele lui Isus. Din când în când poate că va trebui să te ridici şi să lupţi ca să avansezi, dar în cele mai multe cazuri eliberarea vine rezonabil de repede.

10. Poate fi înţelept să te rogi pentru orice copii din familie ca parte a slujirii, îndeosebi pentru oricare alte femei din familie.

11. Dacă există copii mici în familie, supraveghează-i în timpul somnului. Uneori copiii mici ai familiei implicate, vor începe să aibă coşmaruri. Vorbind în general, când copiii dintr-o familie creştină au „coşmaruri”, ele sunt aproape întotdeauna un atac demonic. Tratează-le ca atare, şi porunceşte spiritelor să plece şi să nu se mai întoarcă. Adesea acesta este un mod pe care demonii îl folosesc ca să se întoarcă la tine. Nu accepta; confruntă-te direct şi cu forţă.

12. Soţul trebuie să acţioneze pentru a-şi proteja soţia spiritual, ocupându-şi locul ca şi cap, şi veghind atât în domeniul natural, cât şi în cel spiritual. Demonii de orice tip vor căuta o gaură în gardul de protecţie, şi vor profita rapid de lipsa de tărie.

13. Obţine rugăciune ca suport după slujire, pentru un timp. Alertează-i pe pastorul tău, pe conducătorii bisericii tale sau pe liderii de încredere ai unui grup de rugăciune, care pot să păstreze confidenţialitatea, dar care te pot purta un timp în rugăciune după ce ţi s-a slujit. Aceasta adesea pune pecetea împotriva întoarcerii demonilor.

______________________________

Principii de bază de luat în considerare

Dacă o femeie se află sub atacul unui demon masculin incubus

• Soţul trebuie să-şi exercite autoritatea asupra demonului.

• Dacă soţul nu este creştin, conducătorii bisericii locale trebuie să „acopere” femeia cu autoritatea lor spirituală.

• Învaţă să lupţi pentru drepturile tale, dacă atacurile continuă.

• Dacă soţul are unele practici sexuale murdare sau păcătoase, soţia trebuie să se roage cu privire la acestea, astfel încât în timpul actului sexual să nu devină deschisă pentru alte asalturi ulterioare ale incubus.

• Dacă soţul trebuie să se afle peste noapte într-o călătorie sau să fie plecat cu afaceri, este nevoie să ofere o anumită securitate spirituală soţiei lui, rugându-se cu ea înainte de a pleca şi purtând-o în rugăciune în timp ce este absent.

• Ea ar trebui să fie alertă la orice atac asupra copiilor ei.

Dacă un bărbat se află sub atacul unui demon feminin succubus

• Bărbatul trebuie să se uite la practica vieţii lui sexuale, îndreptând tot ce este păcătos.

• Trebuie să se păzească să aibă fantezii în activitatea lui sexuală, deoarece aceasta este o uşă pe care o foloseşte demonul succubus.

• Ar trebui să acţioneze în „spiritul opus” împotriva lui succubus: de ex., în activitatea sexuală cu soţia, ar trebui să fie excesiv de sensibil, delicat şi grijuliu – ceea ce este chiar opusul felului în care atacă succubus, şi va slăbi puterea demonului asupra lui.

• Ar trebui să-şi împărtăşească problema cu unul sau doi bărbaţi creştini de încredere, ca ei să-l poată purta în rugăciune regulată.

______________________________

Mituri şi legende cu privire la demonii incubus şi succubus

Aceste legende sunt incluse aici ca să-i ajute pe cei care s-ar putea să le slujească victimelor, oferind o înţelegere suplimentară. În niciun caz nu ar trebui să privim legendele şi poveştile ca adevărate, totuşi ele au cu adevărat elemente de interes. Chiar natura subiectului l-ar putea face pe cititor să devină excitat sexual, curios, sau chiar atras înspre un anume gen de satisfacere, citind legendele despre aceşti demoni.

AI GRIJĂ în timp ce citeşti, şi de fapt fă-o numai dacă crezi că ar putea fi cunoştinţe de folos. Altminteri ţi-aş sugera să eviţi aceste pagini, dacă le citeşti doar din curiozitate.

Lilith, spiritul succubus

Despre acest demon feminin al nopţii se crede că zboară (îndeosebi) în căutarea copiilor nou-născuţi, fie cu scopul de a-i răpi, fie chiar de a-i strangula. Ea se culcă de asemenea cu bărbaţii vulnerabili, pentru a-i seduce şi deci pentru a da naştere fiilor ei demonici.

Conform credinţei din perioada medievală, un spirit succubus se culca cu bărbaţii pentru a le fura sperma, ceea ce explica excitarea din timpul nopţii şi visele umede. El era de asemenea direct asociat cu demonul masculin incubus, în care se putea transforma pentru a da sperma furată femeilor nebănuitoare, în timpul unui atac sexual noaptea.

Sfântul Bonaventura scria: „Diavolii în formă de femeie cedează bărbaţilor şi primesc sperma lor; printr-o capacitate dibace, demonii îi menţin potenţa, iar după aceea… devin incubus şi o varsă în rezervorul feminin.”

Nici Augustin nu avea îndoieli că asemenea demoni existau. „Există de asemenea un zvon foarte general, pe care mulţi l-au verificat prin propria lor experienţă, sau pe care îl confirmă persoane de încredere, care au auzit experienţa altora, că sylvanii [spiritele copacilor] şi faunii, care în mod obişnuit sunt numiţi „incubus”, dăduseră adesea atacuri răutăcioase asupra femeilor, şi îşi satisfăcuseră pofta cu ele; iar faptul că anumiţi diavoli, numiţi duses de către gali, încearcă în mod constant să realizeze această impuritate, se afirmă în mod atât de general, încât ar fi o obrăznicie să îl negi.”

Se credea în general că incubus şi succubus aveau puteri hipnotice care le dădeau abilitatea de a-i obliga pe membrii sexului opus să copuleze cu ei.

Succubus sunt strâns înrudiţi cu lamiae, un grup de vampiri feminini. Faptul de a bea sânge sau un alt lichid face adesea parte din mitologia succubus, de aici asocierea cu legenda vampirului.

Legătura OZN

Destul de interesant, în unele legende demonul succubus, precum vampirul, răpea victima şi o transporta. Aici putem vedea o legătură cu poveştile moderne despre răpirea de către OZN-uri, unde o entitate face ca victima să fie răpită levitând, adesea forţând victima să bea un lichid înainte de a se angaja în penetrarea sexuală.

Conform folclorului OZN modern, numeroase persoane răpite susţin că au avut contact sexual cu entităţi extraterestre. Un caz tipic a implicat un cuplu căsătorit, despre care se presupune că au fost răpiţi în timp ce mergeau cu maşina în British Columbia, Canada. Aparent le lipseau două ore din timp, iar în timpul terapiei regresive, cuplul şi-a amintit întâlnirea în care au fost răpiţi. Amândoi „şi-au amintit” că li s-a dat să bea un lichid special, au îndurat o examinare medicală şi au avut întâlniri sexuale cu extratereştrii. Femeia a rămas gravidă ca rezultat al răpirii, în ciuda faptului că lua pilule contraceptive. După răpire, ea a observat pete pe corp, deasupra ovarelor, iar soţul ei avea un inel de pete de-a lungul zonei genitale.

Bineînţeles, este doar unul din sutele de aşa-numitele cazuri de răpire, în care există o corelaţie surprinzătoare cu legendele clasice despre mitul incubus şi succubus. Nu este de mirare că mulţi investigatori concluzionează că fenomenul OZN este de fapt incubus şi succubus, care au venit din nou, în haine moderne.

Precum cei răpiţi de OZN-uri, vrăjitoarele erau aparent luate în aer pentru întâlnirile cu Satan, unde avea loc o întâlnire sexuală, adesea însoţită de actul de a bea sânge sau un alt lichid ciudat.

Să prezentăm zânele

În mod similar, relatările unora care au fost răpiţi de zâne, spun că li s-au lăsat cicatrici similare pe corp, asemenea celor găsite în unele cazuri OZN. Scrierile istorice arată că incubus şi succubus din timpurile medievale le făceau acelaşi lucru celor pe care îi răpeau, aşa cum extratereştrii înclinaţi spre sex par să le facă celor răpiţi de ei.

Conform legendei, zânele îşi lasă de asemenea semnul, creând o mulţime de mici vânătăi pe victimele alese de ele. Fenomenul, cunoscut ca „vânătăile făcute de zâne”, este privit ca un semn fie al favorii, fie al dezaprobării lor. Inelul de vânătăi se găseşte de obicei în jurul organelor genitale.

În Enciclopedia zânelor a lui Briggs (1976) există exemple de asemenea răpiri de către zâne. Aproape întotdeauna celui răpit i se dă un lichid gros, special; aceasta forma o parte esenţială a legendei răpirii. Femeile erau răpite mult mai des decât bărbaţii.

În mod tradiţional, despre zâne se credea că-şi răpeau prada, paralizând-o înainte de a face să leviteze şi de a transporta victima în zbor în „Ţara Zânelor”. În folclorul despre zâne, Ţara Zânelor nu poate fi văzută şi nu se poate intra în ea, dar este întotdeauna în apropiere, nevăzută în condiţii normale. Paralizarea victimei este modul în care zânele fac ca cel răpit să intre pe acel tărâm, unde au loc adesea întâlniri sexuale. Bineînţeles, versiunea modernă a zânelor şi Ţării Zânelor a fost minuţios cosmetizată, pentru a-i prezenta pe „oamenii mici” ca relativ inocenţi!

Destul de interesant, termenul nostru modern pentru „atac cerebral vascular” [stroke, în limba engleză] este de fapt derivat din vechii termenii „atacul elfului” şi „atacul zânei”.

Conform folclorului despre zâne, despre asemenea entităţi s-a spus că răpesc oameni şi copii mici, zburând în globuri luminate (observă aici legătura cu farfuria zburătoare), în timp ce îşi lovesc victimele cu paralizie şi amnezie. Oferirea unei băuturi groase, ciudate, şi întreţinerea de relaţii sexuale cu victimele, este un fir comun. Puse împreună, rapoartele despre răpirile de către zâne, atacurile din partea demonilor şi cazurile moderne OZN au toate similarităţi care indică o sursă comună. Asemănarea dintre raportările moderne despre răpirea de către OZN-uri şi relatările vechi despre vizitele demonice şi întâlnirile cu zâne sunt izbitoare, în cel mai bun caz.

Mai multe mituri despre demonii succubus

În panteonul canaanit, Lilith era cunoscută ca Baalat, „Divina Mamă” sau „Divina Doamnă”. Demonul era numit şi Lillake, numele fiind găsit inscripţionat pe o tablă de piatră din Ur, datând cam din 2000 î.Hr. Din punct de vedere istoric, Lilith pare să aibă o anume legătură cu zeiţa babiloniană Belit-ili.

În unele scrieri care nu se află în Biblie există mitul că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Lilith ca gemeni care erau uniţi împreună. Vrând să fie egală cu Adam dar nereuşind, Lilith s-a îndepărtat în mod magic de Adam, într-o furie aprigă. De atunci a căutat să-i seducă pe urmaşii lui Adam în orice fel putea, pentru a se răzbuna.

Există de asemenea o legendă musulmană corespondentă derivată din cea de mai sus, că după ce l-a părăsit pe Adam, Lilith a avut relaţii sexuale cu Satan, creând astfel demonii cunoscuţi în folclorul demonic cunoscuţi ca djinni. În unele versiuni, fiicele din această uniune erau numite lilim.

Într-o altă versiune a mitului, Lilith este prima soţie a lui Adam, înaintea Evei. Plictisit, singur şi nemaifiind satisfăcut cu comiterea zoofiliei (actul sexual cu animalele), Adam se căsătoreşte cu Lilith. Se considera că actul zoofiliei era o practică acceptabilă a unor păstori din Orientul Mijlociu, care lipseau din familie lungi perioade de timp (vezi opinia lui Dumnezeu despre aceasta în Deuteronom 27:21).

În mit, Adam a încercat să-şi arate puterea asupra femeii, stând întins deasupra ei în timpul contactului sexual. Lilith nu a acceptat actul dominării, şi astfel l-a blestemat. Apoi a fugit de agresiunea lui şi s-a dus să-şi stabilească căminul la Marea Roşie.

Respins şi supărat, Adam s-a plâns lui Dumnezeu, care a trimis trei fiinţe angelice numite Sanvi, Sansanvi şi Semangelaf, ca să o aducă din nou pe Lilith în Grădina Edenului. Lilith doar i-a ocărât şi i-a blestemat pe îngeri.

Dar în timp ce locuia lângă Marea Roşie, Lilith a chemat mulţi demoni la ea, care au devenit iubiţii ei. Se presupune că din acea uniune păcătoasă, ea a dat naştere la o sută de copii pe zi. Cei trei îngeri i-au adus un mesaj de la Dumnezeu că îi va lua copiii unul câte unul, dacă nu se întoarce la Adam.

Ea a refuzat şi a jurat că va face rău copiilor de parte bărbătească până în a opta zi de la naştere, şi copiilor de parte femeiască până în a douăzecea zi. După aceea Dumnezeu a pedepsit-o. Apoi Domnul i-a dat lui Adam o altă femeie, Eva, care să fie partenera lui docilă şi supusă.

În mitologia greacă, credinţa în Lilith a continuat prin ecapadele fiicelor ei, lilim. Grecii le numeau Lamiae, Empusae („cele care se impuneau”, un nume potrivit, ţinând cont de practicile lor), sau Fiicele lui Hecate. Cea din urmă era una din cei care aşteptau în lumea subterană ca să primească sufletele celor morţi.

În credinţa creştină, ele au ajuns să fie numite „curvele iadului” şi „miresele spirituale” sau demonii succubus. Se spunea că bărbaţii drepţi, în special călugării, dormeau cu mâinile peste părţile private, ţinând strâns un crucifix sau un alt obiect sfânt, în încercarea de a ţine la distanţă demonii succubus în timpul nopţii.

„Zohar”, principala lucrare a învăţăturii mistice evreieşti cunoscută ca şi cabala, menţionează puterile lui Lilith ca fiind cele mai mari în timpul descreşterii lunii.

Conform legendei, atracţia lui Lilith pentru copii vine din credinţa că Dumnezeu i-a luat copiii demonici când nu s-a întors la Adam. Apoi ea a început, într-o domnie înverşunată a terorii, să atace femeile gravide, în special pe cele în chinurile naşterii. Îi avea de asemenea ca ţintă pe nou-născuţii de parte bărbătească, ca o prioritate.

Asemenea convingeri au continuat timp de multe secole în Europa, şi chiar atât de târziu ca în secolul XVIII exista o practică obişnuită de a proteja noile mame şi bebeluşii lor cu amulete împotriva lui Lilith. Se credea că băieţii erau cel mai vulnerabili în prima săptămână de viaţă, iar fetele în timpul primelor trei săptămâni.

Erau luate multe precauţii pentru a proteja atât mama cât şi copilul, şi s-a dezvoltat un întreg sistem de credinţe, oferind sfaturi despre cum să se ţină la distanţă demonii succubus. O practică obişnuită era să se deseneze un cerc pe podea în jurul patului înainte de plecare, cu o inscripţie a numelor celor trei îngeri, al lui Adam şi al Evei, plus cuvintele „stăvilirea lui Lilith”, sau „protejează acest nou-născut de orice rău”, sau o altă incantaţie similară.

Practicile magice erau pline de tot felul de dovezi bazate pe observaţie personală, despre diferitele puteri ale protecţiei oferite de o practică sau alta. Adesea talismane magice erau puse în cele patru colţuri ale dormitorului sau pe părţile acoperişului, şi la ferestre şi uşi.

Numele Lilith este probabil înrudit etimologic cu cuvântul sumerian lil (vânt), deşi unii erudiţi cred că trebuie să fie alăturat cuvântului evreiesc laylah (noapte). Oricum ar fi, atât în mitologia sumeriană cât şi în cea babiloniană, demonii vântului/nopţii erau priviţi ca un spirit succubus.

Spiritul mare

Se cunoaşte în mod obişnuit că coşmarurile sunt adesea asociate cu monştri, căpcăuni, teroare şi teamă. De fapt, chiar cuvântul night-mare [în limba engleză] ne dă originea cuvântului. „Mare” este un termen vechi pentru monstru, deci avem Monstrul-Nopţii (Night-Mare).

Legenda babei vrăjitoare este înrudită cu aceasta. Ardat lili sau Lilitu, un demon sumerian, este una din primele babe vrăjitoare înregistrate în mitologie. Era capabilă să zboare, ceea ce prefera să facă noaptea, în timpul căreia îi ataca pe bărbaţi în somn. Din nou iese la iveală spiritul succubus. Toate aceste spirite feminine sunt asociate cu atacurile din timpul nopţii, adesea violente.

Atât în folclorul Orientului Mijlocit cât şi în cel european, găsim factorul comun al unei vizite în noapte a unei babe vrăjitoare, sau a unui monstru ca un animal, care aduce teroare şi provoacă durere şi face avansuri sexuale. În aproape fiecare caz, vizita unui asemenea Monstru al Nopţii include demonul sărind pe victima adormită, încercând să o sugrume şi să o sufoce, să o strivească sau să o ţintuiască, sau să-i suprime abilitatea de a se lupta, prin paralizie.

Fenomenul unui atac noaptea, în care fie o babă vrăjitoare, fie o creatură jumătate om, jumătate animal, provoacă teroare, este atât de răspândit, încât nu poate fi atribuit doar unui simplu mit, ci mai degrabă unei experienţe reale obişnuite.

Atât de răspândit este fenomenul în mitologia lumii, încât câteva exemple sunt enumerate aici.

• În miturile greceşti, demonul era numit Ephialtes (cel care sare peste) şi Mora („iapa” sau monstrul nopţii).

• Mitul roman îl avea pe incubus (cel care zdrobeşte).

• Legendele germane spun despre spiritul mar/mare, nachtmahr (apăsarea vrăjitoarei) şi Alpdruck (apăsarea elfului).

• Apoi este demonul ceh Muera.

• O versiune poloneză este Zmora.

• În Rusia demonul era cunoscut ca Kikimora.

• O legendă franceză îl are pe Cauchmar (căpcăunul care tropăie).

• Vechile legende englezeşti povestesc despre Maere (mab [regină a zânelor despre care se spune că controla visele bărbaţilor], mair, Mare-hag [baba iapă]), hagge (spiritul rău al coşmarului; cunoscut şi ca hag, hegge, haegtesse, haehtisse, haegte).

• Legende nordice vechi se referă la demonul Mara.

• În miturile irlandeze vechi numele este Mar/More.

• Miturile din Newfoundland spun despre baba Ag Rog.

• În Spania această formă demonică este numită Pesadilla.

• Din nou, grecii îl aveau pe Pnigalion (sufocatorul) şi Barychnas (cel care respiră greu), care îi chinuiau pe cei care dormeau.

[O versiune românească este Baba Cloanţa sau Muma Pădurii.]

Alte aspecte

Pentru a înrăutăţi lucrurile, despre aceste creaturi se credea că-şi schimbau forma, fiind capabile să ia diferite forme în timpul atacului. Uneori aceste fiinţe care îşi schimbau forma foloseau deghizarea cuiva drag absent, pentru a profita de singurătatea persoanei. De exemplu o legendă greacă îl are pe demonul Ephialtes, apărându-i soţiei regelui spartan absent Ariston, în forma regelui însuşi.

În mitologia greacă şi romană, spiritele Ephialtes şi incubus erau de obicei identificate cu zeii pădurilor, precum zeul roman Pan (Faunus), ca şi cu satirii, sirenele, şi chiar cu zeiţa pădurii, Diana. De obicei cea din urmă ne este înfăţişată într-o formă feminină frumoasă, reprezentând frumuseţe şi feminitate. Adevărul este că Diana/Dianne era un demon feminin plin de poftă, capabil să-şi schimbe forma, pentru a seduce bărbaţii care îndrăzneau să intre în domeniul întunecat al pădurii ei.

Atacurile lui Pan asupra oamenilor erau deseori asociate cu atacurile de panică, de aici numele. Se credea că el aducea vise şi viziuni triste, în special pe acelea care provocau teamă bruscă. În scrierile sale, Sfântul Augustin l-a asociat pe Pan cu spiritul incubus. În alte cercuri, Pan era privit ca o teofanie a lui Satan însuşi.

Precum Pan, aceste creaturi care îşi schimbau forma erau zugrăvite ca asemănându-se oamenilor în partea de sus a corpului, dar animalelor (de obicei ţapi sau fauni), în partea de jos, în special la organele genitale.

Unele întâmplări din alte părţi decât Occidentul

În Indiile de Vest, un atac din partea demonului nopţii Kokma pare să vină exact când persoana adoarme sau se trezeşte. Aparent senzaţiile atacului includ o presiune severă exercitată asupra pieptului, inabilitatea de a se mişca şi o mare suferinţă a minţii. Toate acestea sunt obişnuite în relatările din toate lumea despre o vizită a demonilor incubus sau succubus.

Despre Kokma se crede că este sufletul unui copil mort care bântuieşte o casă şi îi atacă pe ocupanţii ei în timp ce dorm. În tiparul mult prea familiar al acestor demoni, ei apasă pieptul victimei în timp ce o strâng de gât, provocând teamă. Victimele îngrozite „văd un copil mic” şezând pe pieptul lor, încercând să le ştranguleze. În Irlanda există de asemenea credinţa că sufletele moarte ale copiilor nebotezaţi le fac acelaşi lucru celor care dorm fără să suspecteze nimic.

În Thailanda există experienţe similare care relatează că oamenii sunt supuşi unor forţe nevăzute care includ apăsare pe corp, îndeosebi pe piept, inabilitatea de a se mişca în timpul atacului, şi o figură sau o mantie întunecată plutind asupra lor. Legenda locală se referă la acestea ca Phi um (fantoma acoperită) sau Phi kau (fantoma posedată).

Relatări japoneze spun despre demonul cunoscut ca Kanashibara, care literal înseamnă „a lega cu o frânghie de fier”. Aparent este o referinţă la simţirea imobilităţii asociate, care este privită ca o experienţă comună şi răspândită.

În mitologia coreeană spiritul Ka Wi Nulita, care înseamnă „foarfecă apăsată”, induce sentimente de teamă intensă. În Coreea de Nord, un spirit similar numit Agumangia (sau Ukomiarik) îşi paralizează victimele înainte de a le poseda.

În Laos, un demon local numit Da Chor chinuieşte victima exact în acelaşi fel ca în alte relatări despre demonii incubus şi succubus din toată lumea. Ei sunt descrişi după cum urmează. „Vrei să asculţi, nu poţi auzi; vrei să vorbeşti, eşti mut; vrei să strigi, nu poţi; simţi că mori; vrei să fugi. Urinezi de teamă în somn.” În unele regiuni, la acest spirit Coşmar al Nopţii se face referire ca la Dab (coşmar), Tsog (spirit rău) sau Tsog Tsuam (un spirit rău care striveşte, sufocă şi apasă).

______________________________

The Issachar Ministry
P.O. Box 213
Carnarvon
Western Australia
6701
Australia
www.issacharministry.org.au

[Peter McArthus, Incubus and Succubus. Help for Those Who Have Been Visited by Night Demons. Copyright © 1998-2003 Peter McArthur & The Issachar Ministry. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.lulu.com, unde nu mai este disponibil.]