Erezia mântuirii numai prin har și numai prin credință, sau învățătura despre mântuire fără transformare

Pentru a downloada videoul, clic aici.

Paul Washer – Nu mi-e rușine de scandal

Uitați-vă la evanghelia pe care o avem astăzi. Să v-o prezint puțin. „Evanghelia Celor Patru Legi”, „evanghelia celor Cinci Lucruri pe care vrea Dumnezeu să le știi”, evanghelia „Cum să ajungi în cer” sună cam așa: „Știi că ești păcătos?” Și dacă omul zice „da”, pasul următor ar fi: „Dar vrei să ajungi în rai?” Dacă răspunde da, următorul pas: „Atunci repetă rugăciunea asta după mine.” Și dacă repetă rugăciunea, următorul pas e să-l întrebi: „Deci, te-a salvat Dumnezeu?” De obicei răspunsul sună cam așa: „Păi, nu știu”, iar atunci evanghelistul spune: „Bineînțeles că te-a mântuit, dacă nu te-ar fi mântuit, atunci El ar fi un mincinos, pentru că a zis că dacă ai deschis ușa inimii și L-ai invitat înăuntru, El va intra. și El nu minte!” Exact acesta este motivul din cauza căruia majoritatea organizațiilor evanghelice din ziua de azi sunt alcătuite din oameni pierduți.

Să analizăm puțin scena aceasta. „Știi că ești păcătos?” Dar nu vrem să părem prea serioși, așa că uneori spunem: „Știi că toți suntem păcătoși, nu-i așa?”

Felul în care vorbim despre păcat trădează ignoranța cu care tratăm gravitatea problemei. Ce e greșit dacă suntem sobri când vorbim despre păcat? Trăim într-o lume atât de superficială și ne învârtim într-un bâlci al deșertăciunilor, în care toți vor să fie sclipitori și să ignore prăpastia spre adâncul căreia se îndreaptă. Culturile în care trăim, Occidentul se prăbușește sub ochii noștri, iar noi alegem să fim tot superficiali, neserioși și să părem fericiți. În realitate, oamenii sunt denaturați, zdrobiți și morți. În realitate judecata va veni. În realitate tot ce vedem acum va fi topit ca prin foc!

Și noi ne uităm la oameni și le zicem: „Știi că ești păcătos, nu-i așa?” Și, de obicei, pentru că așa am fost învățați la seminarii, spunem: „De fapt știi că toți suntem păcătoși.” Nu vrem să spunem „tu”, pentru că nu vrem să-i stingherim și să-i facem să se simtă personal vinovați. Eu vreau să te simți stingherit și vinovat personal. Pentru că doar așa ai începe să simți nevoia de a-L avea pe Cristos.

Întrebarea nu e dacă știi că ești păcătos, întrebare este: „În urma ascultării Evangheliei, a lucrat Dumnezeu în așa fel la inima ta, încât să ajungi să urăști păcatul pe care înainte îl iubeai? Și să-ți dorești sfințenia pe care până acum ai urât-o și ai ignorat-o?” Aceasta e întrebarea. Toți știu că sunt păcătoși. Doar că nu realizează cât de odios și de groaznic este și nici nu-și doresc să renunțe la acest lucru, pe care aleg să îl bea ca pe apă. Deci, vedeți, întrebarea nu este: „Recunoști că ești păcătos?”, întrebarea e: „A lucrat Dumnezeu în inima ta?”

Diferiți oameni vin mereu la mine și îmi spun: „Am o nouă relație cu Dumnezeu.” Și eu le spun: „Ai cumva și o nouă relație cu păcatul? Pentru că dacă nu ai o nouă relație cu păcatul, nici nu cu Dumnezeu nu ai o relație nouă.”

Unul dintre motivele pentru care oamenii tânjesc prea puțin după Cristos este faptul că își văd prea puțin starea deplorabilă, și ei văd prea puțină oroare în starea lor deplorabilă, pentru că nu realizează cât sunt de păcătoși, și nu știu cât sunt de păcătoși, pentru că noi nu le spunem! Pentru că am inventat noi metode de evanghelizare, care să ne protejeze de scandal și să ne creeze o reputație bună.

Problema vine când arăți către oameni și le spui: „Ești vinovat! Înaintea instanței divine ești vinovat! Viața ta nu e nimic! Nu are niciun fel de valoare fără Isus Cristos! El nu e un mic accesoriu pe care și-l pune un tânăr de succes în vârful vieții, ca și cum ar fi cireașa de pe înghețată. Ori Îl ai pe Isus și Isus te are pe tine, ori ești nul și inutil și pierdut.”

Deci nu se pune problema: „Vrei o viață mai bună, vrei să mergi în iad, vrei să-ți rezolvi căsnicia, vrei toate acestea?” Nu, ci: „Îl vrei pe Dumnezeu? Îl dorești pe El?” Întrebarea nu e: „Vrei să te rogi o rugăciune ca să-L inviți pe Isus în inimă?” Întrebarea e: „Cât timp ți-am împărtășit Evanghelia, a lucrat Dumnezeu în așa fel în inima ta, încât ți-ai văzut păcatul și ai renunțat la orice fapte, la orice speranță de a te mântui singur, și îți dorești să te încrezi în Cristos și doar în El, în persoana Lui perfectă și în lucrarea Lui perfect împlinită în locul tău?” Asta e întrebarea.

Am sărit exact peste singurul lucrul care contează! Am transformat Evanghelia lui Isus Cristos în paie! De la pașii mărunți, sărim la lucrurile mature. Nu e nimic mai măreț decât Evanghelia! Dacă citiți predicile vechi, despre ce erau în majoritate? Erau despre mântuire! Despre ce este ea, cum se aplică și cum poți fi sigur că ești salvat – asta nu pentru că odată în viață ai spus o rugăciune și L-ai rugat pe Isus să vină în inima ta, nu pentru că la îndemnul nu știu cărui evanghelist ți-ai scris numele pe spatele Bibliei și ai pus o dată acolo! Știi că ești mântuit pentru că Duhul este dovada nașterii tale din nou, pentru că viața ta a fost schimbată și se schimbă și continuă cu un proces de schimbare, iar când se împotmolește în acest proces de schimbare, Dumnezeul tău bun și iubitor intervine și te disciplinează! Acesta este diferența!

Vedeți de ce nu e deloc putere în ceea ce numesc ei „evanghelie”? Pentru că nu e Evanghelie ce predică ei. Nu este! Și provoc pe oricine ar zice că este, pentru că nu e!

Am lucrat mulți, mulți ani din viață într-o țară unde toți credeau că sunt mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Își permit să comită orice fel de urâciune în acțiune și gândire și totuși se cred mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Iar baptiștii râdeau de ei. Iar eu vă spun că baptiștii fac exact același lucru și azi. Singura diferență este că nu mai este vorba de botezul infantil, ci de repetarea unei rugăciuni. Iau mântuirea ca pe un botez pentru gripă. „M-am pocăit. Nu-ți face griji pentru mine, pastore. M-am pocăit. Nu te îngrijora pentru mine. Am făcut-o și pe-asta.”

Prietene, mântuirea nu e un vaccin! Dovada că te-ai pocăit cu adevărat este că și acum te pocăiești, ba chiar într-o măsură mai mare. Dovada că ai crezut cu mai mult timp în urmă este că continui să crezi și acum, tot mai mult crezând, în măsură din ce în ce mai mare.

„Vrei să-L inviți pe Isus în inima ta?” Nu. De obicei pe subiectele astea am polemici cu alții. Spun: „Păi prima întrebare ar trebui să fie: Te-ai pocăit?”

Dacă ai simțit cum Cineva lucrează la inima ta și ai început să vezi sfințenia lui Dumnezeu ca niciodată până acum, ai început să-ți vezi păcatul ca niciodată până acum, atitudinea față de păcatul cu care altădată te lăudai s-a schimbat complet și îl urăști, și ești rușinat de el… – aceasta este pocăință, poți fi mântuit! Îți lipsește doar un singur lucru – crede în Domnul Isus Cristos!

Notă

Extrasul din Iosif Țon, Ce aş dori eu să spun Cultului Baptist din România (2006) a fost șters datorită comentariilor, considerate ca fiind pertinente.

5 comments

  1. Ioan says:

    De acord cu fratele Iosif Ton, doar ca nu trebuie să generalizezăm nedrept și periculos de mult!

    Eu, de pildă, nu cunosc o astfel de biserică (eretică) în Arad, care să susţină mântuirea numai prin har, prin credinţă…

    Vă reamintesc de curvarul din Corint… El a fost expus doar la această învăţătură când a făcut cateheză? Sau Dima, care din dragostea pentru lume şi-a părăsit fraţii? Şi astea sunt doar două cazuri de care îmi amintesc acuma, la repezeală…

    Să ştiţi că şi cei născuţi din nou pot face nelegiuiri şi păcate! David, om după inima lui Dumnezeu, a preacurvit şi a ucis!! Şi nu cumva să-mi spuneți că el n-a făcut cateheză…! Şi a rămas după inima Lui, pentru că s-a pocăit…

    Și eu am mari îndoieli că un născut din nou perseverează în păcat. Eu am menţionat că David s-a pocăit şi nu a perseverat, deci asta e analogia cu evanghelicii care păcătuiesc.

    La cei născuţi din nou, păcatul e excepţie, ca la David, nu regulă! Să păcătuiesc zilnic şi să-mi cer iertare zilnic e ipocrizie şi inconştienţă!

    Cum ne ducem mântuirea până la capăt cu teamă şi cutremur? Ducând o viaţă tot mai curată şi mai sfânta, fiind nu numai ascultători, ci şi împlinitori ai Cuvântului, poruncilor şi rânduielilor Lui!

  2. Sebastian says:

    Se vorbește despre erezia ortodoxă, dragii mei, nu vreau să încep o eventuală polemică, dar am dubii că cunoaște poziția ortodoxiei în această chestiune. Învătătura în fapt este asta cam asta: mântuirea se dă prin har, dar perseverența ascezei se stăruiește pe această cale a mântuirii ca o devenire, nu ca o stare.

    • Admin says:

      În articol nu se face referire la ortodoxie, ci la o anumită orientare din evanghelism. Deci nu este vorba despre o erezie ortodoxă, ci despre una evanghelică.

  3. sorin says:

    Draga domnule,
    Total eronat sa zici asa ceva despre penticostali. Incearca sa nu vorbesti de la dumneata, data viitoare iti recomand sa discuti cu un pastor penticostal. Iar daca ai auzit asta de la un penticostal, imi cer scuze in locul lui. Sa spui ca „vorbirea in limbi e semnul mantuirii si nu se mai poate pierde, ci te duce direct in rai indiferent de cum traiesti” e scoasa de tine. Nu e un crez penticostal, ci e scoasa de la dumneata… Darul Duhului Sfant se capata dupa o traire in frica de Dumnezeu si cu multa staruinta, si se poate pierde foarte usor daca ne lasam amagiti de pacat si nu veghem. „Dusmanul vostru diavolul da tarcoale si racneste ca un leu si cauta pe cine sa inghita.” Recunosc ca Biserica e in atipire, dar hai sa nu vorbim decat adevarul.

  4. XLucian says:

    E puțină confuzie pe-aici, creată parțial și datorită titlului articolului.

    Fr. Paul Washer nu spune că este erezie să crezi că Salvarea este DOAR prin har, prin credință.

    Aceasta este baza Salvării, unde contribuția omului este 0%.

    Cealaltă parte reprezintă DOVADA că un om este mântuit, adică acele fapte „bune”, cum sunt numite.

    Este exact ceea ce explică apostolul Iacob în capitolul 2 în epistola (scrisoarea) sa.

    Iosif Țon este descalificat total de a mai fi o autoritate de a da învățătură. Căutați pe blogul ioan8.wordpress.com mai multe detalii despre cazul Iosif Țon.

    Iosif Țon nu merită să fie pus lângă fr. Paul Washer, care este un credincios integru și slujitor demn de apreciat, prin harul Domnului Isus Cristos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *