Archive for Importante

Saul Ion Etves – Eliberat de blesteme şi vrăjitorii prin Isus Hristos!

Dan Bercian – Saul Ion Etves 01 (Radio Unison)

Pentru a downloada, clic aici.

Dan Bercian – 1. Saul Ion Etves (eliberat de blesteme si vrajitorii) by Eliberare De Satanism on Mixcloud

Dan Bercian – Saul Ion Etves 02 (Radio Unison)

Pentru a downloada, clic aici.

Dan Bercian – 2. Saul Ion Etves (eliberat de blesteme si vrajitorii) by Eliberare De Satanism on Mixcloud

Vrăjitoriile din Alexandria şi misionarul Nelu Şandor

Ioan Ciobotă & Pastorul Nelu Șandor – Vrăjitoriile din Alexandria şi misionarul Nelu Şandor (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 10.01.2014)

Pentru a asculta online sau a downloada, clic aici.

Pastorul Nelu Șandor

Pastorul Nelu Șandor

 

Miracole înşelătoare – Sai Baba, India; John of God, Brazilia; Desanca Nicolai, România

Miracole înşelătoare – Sai Baba, India

Un documentar despre un vindecător şi un făcător de minuni care a uimit nu numai India, ci o lume întreagă, care spune despre el că poate face minuni mai mari decât a făcut Isus Cristos. Dacă este aşa sau nu, puteţi să decideţi singuri, dar cu siguranţă el nu are nimic cu Dumnezeu. Miracolele şi vindecările sale sunt de origine satanică.

Miracole înşelătoare – John of God, Brazilia

Miracole şi vindecări incredibile făcute de vindecători care, în realitate, nu au absolut nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu credeţi? Vizionaţi acest documentar şi fiţi atenţi la detalii pentru că ele vorbesc de la sine, oricât de incredibil ar părea.

Miracole înşelătoare – Desanca Nicolai, România

Astfel de vindecători apar în ultima vreme mai peste tot în lume, şi impactul lor acolo unde ei trăiesc este foarte puternic. Este şi cazul Desancai Nicolai. Pentru cei care căutaţi adevărul, trebuie să vedeţi acest videoclip.

Clic pe Secte – Nicolaiții!

Romi Papp – Mărturie despre satanism

Fostul satanist Jeff Bates – Am fost un satanist solitar

Templul lui Satan

Era o noapte dogoritoare de iulie, iar eu stăteam privind fioros la uşa deschisă a templului meu satanic. Misterul copleşitor al strălucirii lumânărilor pâlpâia în camera ascunsă, aruncând umbre ameninţătoare, în mişcare, pe crucea inversată şi pentagramă. Cu fiecare pas, maxilarul îmi devenea mai ferm, muşchii mai încordaţi, inima mai dornică. Simţeam aproape o foame. Mă dusesem la cimitir şi scosesem un craniu uman ca de cretă, adevărat. Era atât de întuneric acolo. Da, atât de întuneric, şi atât de veşnic şi straniu.

Craniul stătea ca o bucată de piatră liniştită. În ciuda mortalităţii lui evidente, craniul părea să aibă o prezenţă fantomatică ca şi cum ar fi fost viu, privind scenele la care numai demonii şi câteva perechi de ochi omeneşti fuseseră vreodată martori. Bucăţile de chihlimbar limpede pe care le pusesem în cavităţile ochilor străluceau mistic datorită lumânării aprinse din centru. Cel mai sinistru dintre toate, rămăşiţele arse ale unei Biblii se aflau în diferite părţi ale încăperii, etalând faţă de Satan un dispreţ ferm faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Sângele îmi curgea prin vene ca nişte ace reci. Am continuat să-mi frec limba de partea din spate a dinţilor. Era o privelişte din iad. De pe altarul meu satanic, negru ca smoala, picura sângele proaspăt al unui porc mutilat. Cuţitul cel mare era încă presărat cu puncte roşii. De fapt, pereţii şi tavanul erau acoperiţi cu sânge uscat, amestecat cu sângele proaspăt al ritualului lunii pline. Încă mă simţeam prins de drogurile şi băutura ceremoniei. Îmi spălasem mâinile de trei ori, dar tot le simţeam murdare. Pete mari de sânge se împrăştiaseră pe partea din faţă a cămăşii mele, dar aceasta nu era nimic; se întâmpla tot timpul. O nelinişte interzisă, fără nume, a revenit. Păşeam pe muchia de cuţit a pericolului.

Ca discipol al Prinţului întunericului, de sute de ori invocasem magia pe acel altar negru. Făcusem mii de farmece destinate să ucidă, sau să aducă boala, sau să controleze vieţile altor oameni, ca şi pe a mea. Frecvent, căutasem lucruri precum murdărie din cimitir, sânge de liliac, oase şi pene de pui, mustăţi de pisică, sare şi cenuşă, de obicei adunate într-o bucată roşie de flanel. Satan mă învăţa cum să folosesc diferitele lui farmece pentru a provoca tulburări precum infertilitatea, impotenţa, iritabilitatea, chelirea, o inimă zdrobită, sau chiar norocul jucătorilor de jocuri de noroc.

De multe ori luam pisici care hoinăreau pe străzi (pisoii mici sunt cel mai uşor de prins). Tăiam gâtul pisicii, iar apoi stropeam cu sânge pragul uşii persoanei blestemate, ca un fel de avertizare. Eram un om violent, care se bucura să creeze incidente ale ororii, pe care să le impună în viaţa altei persoane. Poate că îţi sună ca nişte coşmaruri ale celor condamnaţi, şi sunt… dar s-au întâmplat.

Toate acestea din cauză că Diavolul îmi promisese putere, prosperitate şi plăceri carnale. Faptul că în timp ce practicam artele întunecate, m-am trezit că eram îngrozit şi lovit de sărăcie, nu mi-a trecut niciodată prin conştient. Este un contrast; mi s-au promis putere, bogăţie şi senzualitate, dar m-am trezit că eram în teamă, sărac şi cu o imagine proastă de sine.

Poate fi greu chiar să concepi că aici, în America, se întâmplă asemenea lucruri primitive.

Chiar dacă eram un satanist solitar, nu eram singur. Milioane sunt acum implicaţi; prinşi în activităţi satanice care sunt atât de rele, încât în cea mai mare parte rămân cea mai importantă armă secretă a lui Satan.

Sufeream de vină, teamă, anxietate şi repulsie faţă de ceea ce mi se cerea să fac, eram fără bucurie, fără pace, fără progres. Eram secătuit de putere la sfârşitul fiecărui ritual, dar eram întotdeauna un vas dornic pentru Satan. Totuşi, de fiecare dată, eram întotdeauna bucuros când treaba cea murdară se termina. Trebuia să o fac, pentru a-mi păstra puterile supranaturale.

Poziţia mea în împărăţia lui Satan era lucrul vital în viaţa mea. Morfina, marijuana şi sexul aveau o stăpânire atât de puternică asupra mea, fiindcă îi dădusem intrare în acele domenii din viaţa mea. Mândria şi poftele sunt ale lumii. Satan este prinţul şi puterea acestei lumi. Când m-am lăsat pradă acelor activităţi, mi-am expus viaţa intrării forţelor demonice, care au venit libere şi acum conduceau.

Biblia spune: „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” (Galateni 5:19-21)

Când carnea face regulile unei vieţi, în locul vieţii reţinute a celui care îşi dedică viaţa lui Isus, cele mai urâte orori ale vieţii se pot manifesta, iar spiritul vrăjitoriei preia controlul. Vrăjitoria este definită ca apelarea mai degrabă la un spirit demon pentru informaţii, decât la Domnul. Informaţiile primite sunt întotdeauna înşelătoare şi false. Are loc o invazie demonică, iar apoi conduce spiritul idolatriei. Ceea ce cauzează închinare directă la demoni şi întoarcerea de la Dumnezeu, la falşi dumnezei.

Viaţa mea devenise o nebunie satanică caleidoscopică. O, cum vroiam să scap din încurcătură, dar cum? Mă întrebam dacă demonii îmi priveau fiecare mişcare. Ştiau şi ce gândeam? De la început auzisem voci în partea din spate a capului. Nu era imaginaţia mea; erau acolo şi mă atrăgeau tot mai adânc în întuneric. Nu puteam opri aceasta; demonii dinăuntrul meu îmi spuneau să merg înainte şi să o fac. Alteori mă trezeam ca să aud un demon scoţând doar sunete dezarticulate şi gemete sugrumate. Urletele lui deprimante răsunau lovindu-se de pereţi, trimiţându-mi fiori reci de-a lungul braţului.

Biblia spune că forţele satanice intră prin activităţi carnale. „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi…” (Romani 6:16); şi apoi în 2 Petru 2:19: „…Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”

Povestea mea este o poveste de robie satanică profundă, din care de-abia am scăpat cu viaţă. Un om nu are putere să se opună demonilor fără Isus Hristos. Sper că mărturia mea va ajuta la eliberarea celor captivi care au fost căutători, uşor de înşelat, ai unei false libertăţi ca drogurile, sexul liber etc. Te avertizez, nu întreţine niciun spirit anormal, sau în curând te va stăpâni. Satan trece complet la dominarea minţii; după aceea, câştigă control asupra cărnii, iar în final asupra spiritului.

Părea că trecuse atât de mult timp de când semnasem un contract cu Satan cu propriul meu sânge, dându-mă spiritului său, suflet şi trup, care suna: „Marelui meu tată, Satan.” În schimb, mi-a promis mare bogăţie şi libertate faţă de tabuurile stupide ale societăţii. Credeam că puteam să fac lucruri pe care alţi oameni nu le puteau face.

Cel mai bun lucru era libertatea sexuală cu demonii (atât incubi cât şi succubi) şi cu oamenii. Au fost multe alte lucruri care m-au forţat să fac lucruri de care mă temeam şi pe care le dispreţuiam. Ele au făcut posibile fanteziile sexuale şi perversiunile. De fapt uram şi mă temeam de îndatoririle mele, dar am fost înşelat să cred că ei mă „iubeau”. Totuşi, ceea ce culegeam era un drum fără întoarcere.

În înţelegere cu Prinţul întunericului

Gândul la creştinism mă dezgusta. Satan este real! Nu există forţă neutră. După intrarea mea în închinarea la Satan, următorii trei ani au fost de sclavie spirituală. Viaţa mea era ca un montaigne russe, în sus şi în jos, uneori pe culme, uneori în vale. O, cum vroiam să lucrez pentru Satan! Mi s-a spus că atunci când aveam să mor, voi fi un demon important şi puternic, care va putea să posede oamenii. Posibilitatea acestui „dar” m-a incitat, şi am vrut să mor curând ca să fiu imediat un demon.

Viaţa mea a devenit centrată pe anotimpurile şi momentele schimbărilor lunii. Demonii foloseau acele momente fiindcă îi îmbiau pe toţi discipolii lor să practice satanismul „în comun”. Ceea ce are ceva de-a face cu aducerea a mai multă putere în domeniile fizice focusate. „Zilele imorale” pentru sacrificii sunt solstiţiul de vară şi de iarnă, începutul verii, primăverii, iernii, toamnei, Halloween, Ziua Recunoştinţei, Crăciunul şi 13 ianuarie (Anul Nou satanic). Deşi eram un satanist solitar, ele mă făceau să urmez aceleaşi scheme satanice pe care le urmau adunările sataniste.

Am devenit tot mai intrigat de sacrificiile rituale şi de spiritualism. Cea mai mare luptă care avea loc în mintea mea, era să aduc argumente faţă de mine însumi că acţiunile mele erau raţionale. Zilele îmi erau ocupate cu încercarea de a-mi păstra sănătatea minţii. Uneori îmi doream să nu fi ascultat niciodată de minciunile noului meu dumnezeu. Nu era „raiul pe pământ”, dar eram prins în plasa lui Satan şi plănuiam să rămân acolo pentru totdeauna. O, aveam o ură profundă în inimă pentru ceea ce devenisem, şi eram deja în iad.

Intram tot mai adânc în satanism. Fratele meu şi alţi prieteni au încercat să mă facă să-l părăsesc şi să ies din el. Nu am vrut să ies. Satan mă folosea şi-mi arăta lucruri. Chiar mi-a arătat cum să ridic un demon foarte puternic, despre care a spus că nu fusese slujit sute de ani. A fost foarte greu de făcut, dar am putut să o fac. El a început să mă înveţe unele lucruri, dintr-o carte pe care o materializase. Toată această treabă spirituală părea reală şi incitantă. Am aflat de ce face omul lucrurile pe care le face. Am început să dezvolt o relaţie apropiată cu Satan. Aveam putere şi nu-mi era deloc teamă. Am căutat aceasta. El mi-a spus că putea să facă lucrurile să apară, aşa cum făcuse cu acea carte. Am fost uimit. Mi-a spus că aceea nu era nimic.

Într-o altă noapte, o femeie frumoasă a apărut lângă patul meu. Avea culoarea cărnii crude, cu trăsături de femeie. Un alt spirit plutea de-a lungul camerei întunecate, aproape de tavan, deasupra capului ei. Camera părea rece ca gheaţa. Ea mi-a spus că era zeiţa dragostei. Mi-a promis să mă facă cel mai mare amant al lumii, dacă îngenuncheam şi mă închinam ei. Apoi mi-a spus să păşesc pe o scândură în flăcări, şi aveam să fiu atrăgător pentru femeile de pretutindeni. Am făcut-o. Satan şi demonii lui erau la celălalt capăt. Când am păşit prin foc, la un anumit moment eram să cad. Când m-am poticnit, un demon păşea alături de mine şi m-a prins de încheietura mâinii. Apoi, când am terminat, zeiţa demon a dragostei a fost a mea. Niciun fir de păr din cap nu-mi mirosea măcar a fum. Deodată, ea a venit la mine şi am simţit puterea fanteziei sexuale din cap până în degetele de la picioare. Din noaptea aceea am avut multe femei care păreau să fie atrase de mine. Îmi amintesc de prima dată când această putere stranie lucra în mine. Eram băgat adânc în aceasta şi nu credeam că voi ieşi vreodată. Spiritele mi-au spus că nu-mi vor da drumul niciodată. Nu-mi păsa. O făceam pentru gratificarea mea, şi credeam de asemenea că toată puterea era a mea. Puţine ştiam eu; eram doar împins şi tras de spirite, şi eram folosit de ele.

Acum ştiu că diavolii pot să facă numai ceea ce bărbaţii şi femeile le permit să facă. Vroiam să fiu de partea câştigătoare, deci am devenit un păcălit de bună voie de mârşăviile Diavolului. Greşeam, umblarea mea în acord cu satanismul aproape că m-a costat viaţa eternă. Credeam cu adevărat că depăşisem limitele harului lui Dumnezeu; dar din nou greşeam.

Urma să descopăr curând că Tatăl nostru ceresc este atât de îndurător, blând şi iertător, încât a decis să intre în mod supranatural în scenă şi să-mi schimbe intenţiile. Am descoperit Cine deţinea controlul universului, spre surpriza mea – nu era Satan, ci Domnul Isus Hristos, căruia îi aparţine victoria. Am descoperit de asemenea curând că datorită sângelui vărsat de Isus Hristos, îndurarea Tatălui nostru din Noul Testament îi poate include şi pe unii ca mine.

Nimeni nu va şti niciodată cum m-am simţit la o zi după eliberare, când am citit: „Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori” (Mica 5:12). Lacrimi de duioşie s-au adunat înăuntru şi au ieşit apoi la suprafaţă în ochii mei, fără a putea fi oprite.

Viaţa mea era stabilită şi niciodată nu m-am aşteptat să se schimbe. Eram un satanist solitar, care făcuse un legământ de sânge cu Diavolul. Credeam că soarta îmi era pecetluită pentru totdeauna, fiindcă Isus Hristos devenise un obiect de blasfemie în ritualurile mele; rebeliunea şi păcatul preluaseră domnia completă asupra vieţii mele. Nu mă gândeam la lucrurile diabolice ca fiind bune sau rele. Mintea îmi era complet absorbită de satisfacerea cărnii, iar conştiinţa îmi fusese de mult arsă precum cu fierul ars. Experimentasem tot ce este imaginabil pentru un om. Spiritele rele erau prietenii mei. Inima îmi devenise rece ca gheaţa, cu nicio urmă de sentimente naturale în ea. Mintea îmi era netrebnică, iar viaţa omenească îşi pierduse sanctitatea şi valoarea. Au fost unii oameni care chiar au ajuns la mine. Am vrut să-i distrug. Biblia Satanică făcuse posibil ca cineva aflat într-o stare spirituală deranjată ca mine, să comploteze împotriva duşmanilor săi.

Ucide şi distruge au devenit singurele mele gânduri. Luptam pentru căderea şi distrugerea duşmanilor mei. Într-o zi, voi scăpa de ei toţi! Era secretul meu, ştiut numai de mine şi de Satan. Aproape de sfârşitul celor trei ani, Satan mi-a apărut ca să-mi spună cum urma să-L detroneze pe Isus când avea să vină a doua oară. (El crede cu adevărat că va câştiga bătălia de la Armaghedon!) A spus: „Vremea mea a început şi voi întări legătura mea cu omenirea. Eu sunt Lucifer, ceea ce înseamnă „lumină”. În această Nouă Eră voi aduce lumii marea mea lumină. Lumea mă numeşte Prinţul întunericului. Eu sunt Prinţul luminii…” L-am oprit în mijlocul discursului şi i-am spus că anumiţi oameni mă exasperaseră cam trei ani şi vroiam să ne ocupăm de ei acum. El a zis: „Fiule, este ceva atât de minor faţă de ceea ce facem noi aici. Eşti îngrijorat din cauza câtorva oameni, când noi vorbim de mulţimi.” Nu-mi păsa de mulţimile lui; vroiam doar ca acei paraziţi să fie trimişi în următoarea dimensiune. „Nu voi mai face nimic până nu ne vom ocupa de ei!” S-a oprit din ceea ce mă învăţa. Mi-a spus exact ce ritualuri să îndeplinesc, ce să fac şi cum să fac. Mi-a spus să lucrez prin vrăjitorie, voodoo şi magie neagră. M-a instruit foarte detaliat cum să o fac. „Nu mă mai chema până nu ai făcut-o”, a spus Satan.

Eram încântat la gândul de a face acele ritualuri de distrugere. A durat două luni să fac treaba pe care mi-a cerut Satan să o fac. Unul din principalele lucruri cerute în domeniul supranatural este să fii supus faţă de căile lui Satan. L-am invocat din nou. „Ei bine, Jeff, ţi-ai făcut treaba?” a întrebat. „Da, domnule!” Mi-a zis să-i arăt în domeniul spiritual, şi am făcut-o. Diavolul a spus că era uimit că a durat doar două luni. A spus: „Nu am găsit un om ca tine de ani şi ani. Vei fi folosit cu puterea în împărăţia mea.” M-a făcut să mă simt bine să aud acele cuvinte de măgulire. Mi-a spus că nu era vremea să fac acel act, ci trebuia să aştept să fie lună plină. Avea să se întâmple în trei săptămâni. A zis că oamenii vor muri exact în felul în care îi arătasem eu în domeniul spiritual. După ce a trecut o săptămână, l-am contactat pe un prieten al meu care era membru al unei adunări satanice şi i-am invitat pe el şi pe prietenii lui la o petrecere. Plănuiam să celebrez moartea acelor oameni.

A mai trecut o săptămână. Era vineri noaptea, decembrie 1987; o prezenţă a intrat în cameră. M-am ridicat şi mi-am deschis ochii, ca să-L văd pe Isus Hristos stând lângă patul meu. Stătea în picioare, într-o lumină strălucitoare, purtând o robă albă, cu margine aurie, care Îi atârna până la picioare. Părul Lui era alb ca lâna iar ochii Lui străluceau ca nişte cărbuni încinşi, dar am găsit compasiune în ei. Arăta foarte puternic. Era un Dumnezeu impresionant. Natura Lui aprigă mi-a inspirat teroare în suflet. Mi-am amintit că undeva în Biblie scria: „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.” „Jeff, trebuie să avem o mică discuţie”, a spus Isus. Privindu-L, am zis: „Nu avem nimic să ne spunem unul celuilalt… nu vom vorbi!” Vocea mea era foarte rece şi aspră. Am vrut să mă întind la loc şi să-I întorc spatele, dar înainte de a o putea face, Şi-a îndreptat degetul înspre mine. Am văzut cicatricele în mâinile Lui… urmele erau încă acolo! Am privit la faţa Lui aprigă şi am văzut o mare mânie acolo. Ochii I s-au făcut roşii ca sângele; dar chiar şi în mijlocul mâniei, era uimitor. Am început să tremur de frică. Am încercat să mă opresc din tremurat; dar nu am putut, fiindcă fiecare nerv din trupul meu era influenţat de prezenţa Lui. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Isus mi-a spus: „Am să-ţi spun ceva, şi am să ţi-o spun!” (Mă transformasem într-un sălbatic de o brutalitate violentă, având o natură barbară, astfel încât cel mai greu lucru de îndurat era să mă aflu în prezenţa unei asemenea sfinţenii divine. Mă simţeam negru, murdar, plin de mânie, poftă şi patimi violente…) Isus a continuat spunând: „Voi aduce o femeie la tine, care îţi va arăta domeniul lui Satan în felul în care îl văd Eu. Ea cunoaşte – a fost acolo. Tu ai învăţat în modul dificil, dar Eu o să te învăţ în felul Meu.” Vocea Lui mi-a pătruns în minte până în măduva oaselor. Deodată, camera a pălit şi a apărut un ecran mare. A fost ca o viziune. El mi-a arătat trecutul şi cum avea să fie viitorul meu dacă continuam cursa mea din prezent cu Satan. Isus mi-a spus că dacă făceam ritualul, oamenii pe care îi uram atât de îngrozitor vor muri exact cum am văzut în domeniul spiritual. După ce se întâmpla aceasta, aveam să fiu dedicat lui Satan pentru totdeauna şi nu aveam să mai am niciodată speranţa de a intra în cer. El a zis: „În noaptea acesta îţi dau să alegi viaţa sau moartea, din punct de vedere spiritual. Dacă alegi să trăieşti viaţa pe care o trăieşti, când vei îmbătrâni vei fi un om foarte bogat, dar spiritual nu vei fi nimic.” Când a rostit cuvântul „nimic”, m-a lovit în punctul sensibil şi în rana cu adevărat adâncă dinăuntru, fiindcă aceea simţisem toată viaţa – că eram „nimic”. Nu aveam prieteni adevăraţi şi simţeam că eram şicanat, chiar abuzat. Am început să plâng şi nu mă puteam opri. Nu plânsesem de ani. A fost prima emoţie omenească şi primul sentiment omenesc de când intrasem în împărăţia lui Satan. Devenisem inuman, lipsindu-mi toate sentimentele care în mod normal caracterizează o fiinţă omenească, precum milă, bunătate, compasiune. Devenisem o persoană crudă, cu indiferenţă faţă de suferinţă, şi aveam chiar o plăcere pozitivă provocând-o.

Isus a continuat: „Jeff, Satan te-a înşelat şi te-a minţit, şi-ţi voi arăta în detaliu cum te-a minţit.” Ca privind la un program de televiziune, El mi-a arătat fiecare lucru mizerabil pe care îl făcusem din 1981. (Isus are camere de filmat!) Apoi am văzut anul 1980, când îmi dădusem viaţa lui Isus Hristos. El mi-a arătat tot ce El şi cu mine aveam împreună. Era o viaţă frumoasă. Nu am ştiut că-mi lipsea până în acel moment. „Jeff, compară aceste două vieţi. Ai minte, care este mai bună în ochii tăi? Tu alegi – viaţa sau moartea. Ai fost mai fericit slujindu-Mă pe Mine, dându-L pe Isus altora? De ce îţi este inima atât de dură încât vrei să blestemi oameni? Vrei să provoci distrugere şi mizerie.” Un val de compasiune mi-a lovit inima şi mi-a străpuns-o, şi am început să plâng ca un copil. Isus mi-a slujit toată noaptea. Am plâns şi am strigat cu pocăinţă, şi m-am dat Lui în întregime. „Doamne, am încercat de trei ori să ies şi nu am putut-o face.” Isus a spus: „Jeff, te voi conduce la o femeie care îţi va arăta cum, şi te va învăţa despre împărăţia întunericului în lumina în care o văd Eu. Vei şti aceasta din felul în care învaţă Biblia… nu din felul în care ai experimentat tu. Dacă faci ritualul împotriva acelor oameni, vor muri. Eu nu pot opri aceasta. Satan nu poate opri aceasta, odată ce pui lucrurile în funcţiune. Tu eşti singurul care poate opri aceasta. (Nota editorului: Dumnezeu şi Satan permit ceea ce permitem noi… Vedeţi cum alegerile şi acţiunile noastre din voia noastră proprie, pot să aducă fie binele, fie răul! Isus a spus că nu putea împiedica acel lucru! De ce? Poate fiindcă victimele plănuite nu aveau pe nimeni care să se roage pentru protecţia lor, ceea ce ar fi împiedicat să fie omorâte prin vrăjitorie – atât de mulţi sunt sub blesteme, şi aceasta îi include şi pe creştini! Amintiţi-vă, Biblia spune că atât Dumnezeu Tatăl cât şi Isus au delegat autoritatea pe pământ OMULUI! Legământul pe care îl făcuse Jeff cu Satan cu propriul lui sânge putea fi rupt. Fusese mântuit înainte să devină satanist şi cel puţin trei oameni mijloceau în favoarea lui Jeff. Dar dacă Jeff îi omora pe ceilalţi, vărsa sângele altora în legământ cu Satan – sacrificiul final al altor fiinţe omeneşti, în legământului cu Satan.) Dacă faci acel ritual, când vor muri, vei fi dedicat lui Satan pentru totdeauna! Chiar în eternitate. Nu va exista speranţa de a veni la uşa Mea. Nicio speranţă de a fi vreodată copilul Meu. Dacă Îmi dai inima în noaptea aceasta, dacă mă vei alege pe Mine, voi avea grijă să reuşeşti. Îţi dau această noapte ca să alegi cui îi vei sluji.” Apoi mi-a arătat gloria Lui. Era minunat! Mi-a spus că puteam să fiu cineva şi în împărăţia Lui, şi că puteam să fiu născut din nou, având numele scris în cartea vieţii a Mielului. Această experienţă va fi întipărită pentru totdeauna în inima mea.

În ziua următoare am ştiut că templul trebuia să fie distrus. Numai cărţile valorau o mie cinci sute de dolari, şi mai erau benzile şi discurile. Crucea inversată şi toate articolele oculte trebuiau să fie scoase. Rupând cuţitul pe care îl folosisem la sacrificii, am îngropat ce nu am putut arde, cerându-I lui Dumnezeu ca acele lucruri să nu fie niciodată găsite. Am săpat o groapă adâncă în curtea din spate, am turnat gaz şi benzină pe lucruri; totuşi, altarul a refuzat să ardă. L-am sunat pe fratele meu şi i-am spus: „Trebuie să ardem lucrurile acestea astăzi.” Sudoarea mi se scurgea pe faţă ca stropii de ploaie. Gâtul îmi era spălat de ea de asemenea, în timp de cămaşa îmi era udă leoarcă la spate.

Sam a spus: „Sigur, voi fi bucuros să vin să te ajut.” Puţin ştia el ce avea să ne aducă viitorul apropiat. Vorbise cu mine de multe ori încercând să mă scoată. Nu mergea la biserică pe vremea aceea şi trăia o viaţă fără Dumnezeu. Am încercat să facem altarul bucăţi cu un topor; dar a sărit doar din lemn şi în cele din urmă a rupt toporul. L-am lovit cu tot ce aveam, nimic nu a funcţionat. Am turnat mai mult gaz şi benzină ca să-l facem să ardă. Când în cele din urmă a luat foc, o duhoare s-a ridicat din fum, iar vântul a purtat-o la mile depărtare. Am îngropat cenuşa lucrurilor pe care le-am ars. Satan a încercat să mă oprească. Când am luat cartea pe care o pusese pe altarul meu, a spus: „Te voi ierta dacă renunţi acum.” „Nu! Am văzut tot ce ai să-mi oferi. Ştiu fără umbră de îndoială că Isus Hristos este mai bun.” Mâinile îmi erau lipicioase când am rupt cartea în bucăţi mici şi am început să o ard. Satan m-a provocat, spunându-mi că nu ar fi trebuit să o fac. „Prostule ce eşti! O să te omor pentru că faci asta cu lucrurile mele.” „Satan, eşti un mincinos! Isus este Domnul meu, nu tu!”

Frate, ăsta a fost curaj. Am început să mă rog lui Dumnezeu pentru ajutor. Gândind că mă pregăteam să înfrunt ce-mi stătea în faţă, am decis în inima mea să menţin arzând focul lui Hristos. Îmi zugrăveam în minte frumuseţea gloriei lui Isus. Puterea Lui divină. Îndurarea Lui. Nu aveam să-L mai părăsesc niciodată. El era Autorul şi Desăvârşitorul credinţei mele.

http://www.patholliday.com/ebooks.php

Pat Holliday, Solitary Satanist. Copyright © Pat Holliday.

Clic aici pentru a comanda cartea în format electronic.

Am decis să publicăm mărturia lui Jeff Bates (nu este adevăratul lui nume), considerând-o interesantă. Totuşi acea parte din viziunea lui Jeff în care Isus  îi spune că dacă îi va omorî pe cei trei oameni, nu va mai putea fi mântuit, nu este conform adevărului. Sataniştii şi vrăjitorii aduc dintotdeauna sacrificii umane lui Satan, dar aceasta nu înseamnă că nu pot fi mântuiţi. Dovada sunt nenumăraţii ocultişti care s-au întors la Dumnezeu, printre care şi puternicii vrăjitori Mukendi, Bakajika şi Kanko, ale căror mărturii le găsiţi pe site-ul nostru.