Archive for Mântuire

Mântuirea unui om depinde de eforturile unui alt om sau de harul lui Dumnezeu?

Întrebare: Mântuirea unui om depinde de eforturile unui alt om sau de harul lui Dumnezeu? Dacă un om nu face eforturi pentru un anumit om, acela nu va fi mântuit? Sau dacă un om face eforturi pentru un alt om, schimbă decizia lui Dumnezeu, care va alege să aibă har față de omul respectiv, pe care altminteri nu l-ar fi mântuit?

Răspuns: Știm că Dumnezeu iubește pe TOȚI oamenii. Atunci de ce unii sunt mântuiți, iar alții nu? Trebuie să știm cine mântuiește, adică Cine este Mântuitorul care ne poate mântui. Mântuirea este un proces care ține cât viața noastră. Totuși, are un început, început care se cheamă nașterea din nou. Ei, aici este problema cea mai grea… cum ajunge un om să fie născut din nou? Deoarece este foarte bine cunoscut faptul că fără nașterea din nou niciun om nu poate vedea pe Dumnezeu.

Există o parte din viața noastră, partea de până ne-am pocăit, pe care noi nu o mai vedem sau vrem s-o uităm cu totul după ce ne-am pocăit, poate că avem cu siguranță și motive ca să nu ne mai aducem aminte de păcatele trecute. Și făcând aceasta, uităm și CUM anume am ajuns să fim mântuiți.

Sunt oameni care ascultă o mie de predici și nu se pocăiesc. Sunt alții care ascultă o predică și se pocăiesc. Ce se întâmplă de fapt? Pentru că totuși există un mecanism logic, dacă stăm să ne gândim și să despicăm firul în câte vrem noi… Și uite așa, ajungem să vedem că există o grămadă de lucruri care au o influență, care își aduc o contribuție la mântuirea noastră și care sunt legate chiar foarte strâns între ele; în afară de faptul că Dumnezeu iubește pe toți oamenii și că mântuirea a fost pregătită, realizată și oferită prin Domnul Isus.

Ca un om să poată fi mântuit, trebuie să creadă în Isus Hristos, să Îl primească în inimă, să se pocaiască și să Îl urmeze. Se poate dezvolta fiecare propoziție în parte și se poate face un subiect de predică referitor la toate aceste cuvinte. Dar pentru aceasta este necesară mai întâi o întâlnire cu Isus, o confruntare cu Isus, iar aceasta se face astăzi prin vestirea Evangheliei.

Este un lanț întreg, în care fiecare verigă își are rostul ei. Pavel spune că nu se poate auzi Evanghelia fără un propovăduitor al ei, adică un trimis al Lui Dumnezeu, care are acest dar de slujbă. Pentru ca omul să creadă, trebuie deci ca mai întâi să audă și nu poate auzi dacă nu există un trimis, un propovăduitor. Aceasta ne ajută pe noi să înțelegem care ne este rostul prin lume ca mântuiți, după ce am fost deja mântuiți și de ce nu ne ia Domnul imediat acasă.

Evanghelia nu ajunge la oameni fără sacrificii, investiții în oameni și chiar în lucrurile necesare care necesită bani etc; se spune că Evanghelia este pe gratis, dar ca să ajungă undeva trebuie bani, că trebuie dusă de cineva care cheltuie și se cheltuie pentru aceasta.

Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu… Lucrul acesta nu trebuie să îl pierdem din vedere, dar la anunțarea mântuirii, nu a înfăptuirii ei, că restul este treaba Lui. Dumnezeu, care cunoaște totul, va lucra în așa fel încât Evanghelia să ajungă la cei o vor primi și care vor lucra împreună cu EL la extinderea Împărăției Sale.

Aceasta este datoria oricărui creștin, să își spună și să își arate mărturia lui despre Dumnezeu în această lume, arătând în primul rând cum l-a schimbat Dumnezeu pe el. De mantuit, mântuiește numai Dumnezeu… Rolul nostru este să-i aducem pe oameni la Dumnezeu, la confruntarea cu EL prin Evanghelie – care este mântuirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Iată de ce este important Cuvântul lui Dumnezeu ca să ajungă în mâna oamenilor. Iată de ce Papa și ortodocșii nu sunt de acord cu reformele, care au făcut unul dintre lucrurile cele mai bune, că au pus Biblia în mâinile omului de rând. Poporul piere din lipsă de cunoștință, dar cine o citește capătă cunoștință și poate afla mântuirea.

Una dintre condițiile găsirii mântuirii este ca și omul să fie interesat: „Mă veți găsi dacă Mă veți căută din toată inima.” (Ieremia 29:13) Cum vrei oare să găsești ceva dacă în primul rând nu cauți? Și apoi, ca să cauți, trebuie mai întâi să știi ce cauți și mai apoi unde să cauți. Domnul Isus ne învață personal: „Căutați mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu.” (Matei 6:33); „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6)

Dumnezeu acordă mai multe șanse de a se salva unui om, chiar mai multe decât credem noi, îl ajută prin tot ce se poate, chiar îi lungește viața și-i pune în preajmă pe cine trebuie, pentru ca și el să poată auzi Evanghelia. Eu cred că Dumnezeu face chiar mai degrabă lucrul acesta cu cei care știe că vor crede mai ușor în EL și-L vor primi.

Că și primirea asta e cu… tâlc. Oamenii nu vor să primească pentru că sunt păcătoși și din cale afară de răi, aceștia sunt cei mai împotrivitori lui Dumnezeu și implicit Evangheliei și slujitorilor ei. Dar sunt și oameni care primesc ușor, pentru că ei sunt puțin mai buni decât restul lumii, există și astfel de oameni. Există oameni care sunt mai buni în unele lucruri decât mulți pocăiți, dar aceasta nu-i mântuiește. Ca ei să fie mântuiți trebuie să creadă în Cine și ce trebuie, și să facă ceea ce li se cere.

Cu decizia, este altceva; Dumnezeu a hotărât, a ales deja ca să mântuiască pe toți oamenii în Isus și asta chiar înainte de a fi lumea… ori noi acum abia ne-am născut, după mii de ani, vreo cinci, șase; hotărârea este făcută și alegerea este făcută prin faptul că EL a ales pe cei care au ascultat… La asta se referă alegerea… la modul în care vor fi mântuiți, nu că a ales ca unul să fie mântuit că i-a plăcut de ochii lui albaștri, iar de altul nu… Rugăciunile noastre pot grăbi lucrurile.

Nu este adevărată fraza că Dumnezeu nu l-a mantuit că nu a vrut EL, Dumnezeu, sau că noi putem schimba lucrurile în cazul unui om, forțându-L pe Dumnezeu cu ceva. Că mântuirea depinde în primul rând de Dumnezeu, care a dat-o și care o poate face, și în al doilea rând de omul care trebuie s-o primească, accepte… Ori dacă omul are voință liberă și nici Dumnezeu NU vrea să îl forțeze, noi nu putem face nimic, că totul depinde de voința omului, care în acest caz Îl refuză pe Dumnezeu, că dacă L-ar primi, ar fi mântuit.

Eu cred că Dumnezeu îi dă șanse unui om la mântuire cât mai multe și ani mai mulți chiar celui care refuză sistematic mântuirea – cel puțin asta am observat eu în unele cazuri – tocmai ca să priceapă mai bine care este voia lui Dumnezeu și ca să nu zică în ziua judecății: „Doamne, dar mie nu mi-ai mai dat timp de pocăință, că uite, mă pocaiam și eu… dacă trăiam până la o sută de ani… că încă mai aveam timp să Te cunosc, dar Tu nu m-ai lăsat.”

În virtutea faptului că Dumnezeu cunoaște toate lucrurile și că este suveran, EL alege ce să facă… să îi ia pe unii, să îi lase pe alții… mă refer la cei nemântuiți, adică EL știe care vor fi rezultatele finale chiar și după o sută de ani – zic eu o sută, și face ce vrea și cum vrea EL.

Până la urmă de ce l-a condamnat și pe diavolul la iadul cel veșnic? Deoarece Dumnezeu, care cunoaște toate lucrurile, știe că NICIODATĂ diavolul nu face pace și nu vrea și nu poate face pace cu Dumnezeu, aceasta este natura lui acum… Așa că Dumnezeu a creat iadul în primul rând pentru el și îngerii lui, locul cel mai îndepărtat și urât și rău din universul lui Dumnezeu, dar și pentru toți oamenii care nu ascultă de Dumnezeu și refuză ca să facă voia Lui. Apocalipsa 20:10: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” Matei 25:41: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Apocalipsa 21:8: „Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Și apoi nici Dumnezeu nu l-a izgonit imediat din cer pe diavol, ci l-a lăsat să-și facă „damblaua” printre îngeri… și abia mai apoi a fost izgonit și până la urmă judecat și condamnat de Dumnezeu Tatăl, dar de fapt judecata finală… cu executare o va face Domnul Isus împreună cu Biserica Sa!

[Răspuns oferit de Ionel.]

Minciuni pe care le-am crezut (și pe care le cred mulți alții)

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.

1) Noi suntem unicii deținători ai adevăratei credințe. Toți ceilalți evanghelici au o credință greșită, într-un aspect sau altul. Ortodocșii și catolicii au o credință complet greșită.

2) Cei care vin la biserica noastră sunt mântuiți. Cei care veneau la biserica noastră, dar nu mai vin, au căzut de la credință sau nu au fost niciodată mântuiți. Cei care merg la biserici evanghelice diferite de a noastră este posibil să nu fie mântuiți. Ortodocșii și catolicii sigur nu sunt mântuiți. Cei care nu merg la nicio biserică evanghelică nu sunt mântuiți.

3) Preoții ortodocși nu sunt mântuiți. Majoritatea sunt niște prefăcuți. Mulți dintre ei își însușesc banii din cutia milei.

4) Este posibil ca ortodocșii și catolicii cărora li se taie capul fiindcă refuză să se lepede de Hristos și să treacă la islam să nu fie de fapt mântuiți. Numai Dumnezeu cunoaște soarta lor.

5) Noi avem credința bisericii primare. Prin urmare, timp de 1500-1900 de ani, până a apărut biserica noastră, nu au existat credincioși adevărați. A fost un vacuum pe care l-am umplut noi.

6) Mântuirea înseamnă să renunți la religia ortodoxă și să treci la religia noastră. Dacă nu renunți la religia ta pentru religia noastră, cu siguranță nu poți fi mântuit. Desigur, noi nu vom folosi aceste cuvinte când îți vom prezenta vestea bună, ci un echivalent al lor, care însă îți va cere să faci exact asta.

7) Oamenii care vin de mult timp la biserica noastră sunt maturi spiritual.

8) Funcția de pastor este biblică. Nu este adevărat că a apărut la Reformă, după 1500 de ani de la Învierea lui Hristos.

9) Cerința ca pastorii să fie căsătoriți este biblică. Nu contează că astfel apostolul Pavel și Timotei nu s-ar califica să fie pastori în biserica noastră.

10) Pastorul ne este superior. E un fel de supraom.

11) Pentru a fi pastor sau predicator, nu este nevoie să fii autodidact sau să ai facultate, Domnul îți va da cuvânt la vremea potrivită.

12) Cu cât programul de duminică dimineața este mai lung, cu atât suntem mai spirituali. Nu contează că avem predicatori fără dar de predicare, sunt bărbați, deci sunt calificați să se ridice și să predice.

13) Dacă oamenii se plictisesc la predicile tale înseamnă că sunt ei nespirituali, nu că îți lipsește ție darul de predicare de la Dumnezeu sau inteligența lingvistică de la natură.

14) Dacă nu știi nimic despre un anumit subiect, nu are rost să depui eforturi să te informezi. Biblia îți este suficientă ca să-l abordezi competent în predică.

15) Dacă ai carte puțină și nu ești capabil să argumentezi un punct de vedere, este în ordine să te ridici în adunare și să vorbești ca din partea lui Dumnezeu. Domnul Se uită la inimă.

16) Sărăcia este o binecuvântare de la Dumnezeu.

17) Cine e sărac, e smerit. Oamenii săraci nu sunt mândri.

18) Cine e smerit poartă haine demodate, ca acum 40 de ani, și are carte puțină.

19) Cine e bogat e iubitor de bani. Se închină lui Mamona.

20) Boala este o binecuvântare de la Dumnezeu. Dacă nu-mi dădea boala asta, nu mă pocăiam. Concluzie: Dumnezeu era incapabil să mă atragă la El dacă nu-mi dădea boala, sau nu mă făcea să-mi pierd un picior, sau nu-mi lua copilul din lumea celor vii etc.

21) Oamenii credincioși sunt fericiți. Dacă ești credincios și nu ești fericit, ceva nu este în ordine cu tine.

22) Nu există fericire mai mare decât să suferi pentru Hristos. Concluzie: bărbații creștini cărora le taie capul ISIS sunt fericiți. Femeile și fetițele creștine care sunt sclave sexuale la ISIS sunt fericite.

23) Oamenii necredincioși nu sunt fericiți. Cei care trăiesc în concubinaj nu pot fi fericiți.

24) Dacă ești necăsătorit, îți lipsește ceva. Mă rog pentru tine să-ți găsești jumătatea.

25) În biserica noastră nu predicăm niciodată din 1 Corinteni 7. Acelea sunt doar părerile personale ale apostolului Pavel despre căsătorie și celibat. Toate celelalte păreri ale lui sunt biblice, dar acelea nu sunt de luat în seamă.

26) Noi trebuie să-i ajutăm pe cei bolnavi și săraci numai dacă se decid să vină la biserica noastră, altfel nu. Să-i ajute ortodocșii, că sunt de-ai lor.

27) Pastorii și predicatorii bisericii noastre sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să se uite în mod nepotrivit la femei pe stradă.

28) Pastorii și predicatorii bisericii noastre sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să se masturbeze.

29) Pastorii și predicatorii bisericii noastre sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să fie atrași sexual de bărbați.

30) Pastorii și predicatorii bisericii noastre sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să fie atrași sexual de copii.

31) Pastorii și predicatorii bisericii noastre sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să practice homosexualitatea sau să abuzeze sexual copii.

32) Tinerii din biserica noastră sunt curați. Este imposibil ca ei să se masturbeze, să privească pornografie, să facă sex virtual, să trimită imagini sexuale cu ei pe telefon, să facă videochat sau să se prostitueze.

33) Toți tinerii din biserica noastră sunt virgini în noaptea nunții.

34) Bărbații căsătoriți și femeile căsătorite din biserica noastră sunt oameni sfinți. Este imposibil ca ei să se uite la pornografie sau să se masturbeze.

35) Este imposibil să existe homosexuali în biserica noastră.

36) 2 Corinteni 5:17: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Concluzie: dacă ești homosexual și te pocăiești, nu vei mai fi atras sexual de bărbați, ci de femei.

37) Dacă un homosexual vrea să se schimbe, să-și facă prietenă sau să se căsătorească.

38) Dacă un homosexual este căsătorit cu o femeie, înseamnă că s-a schimbat.

39) Dacă un homosexual are o soție frumoasă, nu va mai fi atras sexual de bărbați.

40) Este imposibil să existe pedofili sau abuzatori sexuali ai copilului în biserica noastră.

41) 2 Corinteni 5:17: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Concluzie: dacă ești pedofil și te pocăiești, nu vei mai fi atras sexual de copii, ci de femei.

42) 2 Corinteni 5:17: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Concluzie: dacă un pedofil a abuzat sexual copii și s-a pocăit, nu mai este nevoie să i se interzică accesul la copii, fiindcă nu-i va mai abuza.

43) Dacă un pedofil vrea să se schimbe, să-și facă prietenă sau să se căsătorească.

44) Dacă un pedofil este căsătorit cu o femeie, înseamnă că s-a schimbat.

45) Este imposibil să existe copii abuzați sexual în biserica noastră. Dacă ar exista, ne-ar fi spus.

46) Este imposibil să existe adulți abuzați sexual în copilărie în biserica noastră. Dacă ar exista, ne-ar fi spus.

47) Este imposibil să existe incest în biserica noastră.

48) Este imposibil să existe abuz sexual al soției în biserica noastră.

49) Este imposibil ca cei căsătoriți din biserica noastră să practice perversiuni sexuale: sex oral, sex anal, sex în grup, schimb de parteneri de comun acord.

50) Este imposibil ca femeile din biserica noastră să se prostitueze în căsătorie.

51) Este imposibil să existe adulter în biserica noastră.

52) Este imposibil să existe abuz emoțional sau abuz fizic al copilului în biserica noastră.

53) Este imposibil ca femeile din biserica noastră să avorteze sau să folosească mijloace contraceptive abortive. Ele știu care sunt mijloacele contraceptive abortive (sterilet, anticoncepționale). De aceea nu are rost să amintim asemenea lucruri profane în predici.

54) Noi ne-am căsătorit virgini, deci nu putem face SIDA. Cei care au SIDA sunt păcătoși. Sigur s-au infectat prin sex ilicit.

55) Suntem atât de minunați. Nu înțelegem cum de oamenii din lume nu dau buzna la strângerile noastre, ca să rămână pentru totdeauna printre noi.

Starea lumii – Sarcina care ne rămâne de îndeplinit

Următoarele date provin în principal din „Enciclopedia Lumii Creștine” a Seminarului Gordon Cornwell, realizată de Centrul lor pentru Studiul Creștinismului Global,[1] ca și din lecția „Sarcina care ne rămâne de îndeplinit” din cursul „Perspective despre Mișcarea Lumii Creștine”.[2] Acordă-ți câteva minute ca să afli în mod corect unde sunt cele mai mari nevoi spirituale în lume, ca și ce procentaje din forțele noastre de misiune și din finanțele noastre se duc în acele părți ale globului.

Efectiv, lumea se poate împărți în trei părți, după felul în care oamenii răspund la două întrebări:

1. Ai acces la mărturia creștină?

2. Ești creștin?

Oamenii care răspund „da” la ambele întrebări sunt considerați „Lumea C”. Ei sunt răspândiți în țări ca Statele Unite, Spania, Anglia, Polonia, Kenya, România și toată America Latină. Ei au avut un acces semnificativ la Evanghelie și mulți dintre cei care trăiesc în aceste zone ar afirma cel puțin că sunt „creștini”, chiar dacă s-ar putea ca ei să fie urmași foarte nominali sau culturali ai lui Hristos. Se estimează că aproximativ 10% din populația lumii sunt credincioși adevărați, în timp ce alți 23% sunt considerați cel puțin aderenți la credința creștină. Astfel, „Lumea C” reprezintă 33% din populația lumii și are 72% dintre misionari și 87% din finanțele pentru misiuni.

Oamenii care răspund „da” la prima întrebare și „nu” la a doua întrebare sunt considerați „Lumea B”. Ei sunt răspândiți în țări precum India, Thailanda, Japonia, China, Nigeria și Vietnam. Sunt oameni care, în cea mai mare parte, au avut acces la Evanghelie, dar, dintr-un număr de motive, nu au ales să o primească. Ei sunt ceea ce numim „necredincioși expuși la Evanghelie”, deoarece au avut șansa să răspundă la mesajul ei. „Lumea B” reprezintă 38% din populația lumii și are 25% dintre misionari și 22% din finanțele pentru misiuni.

Oamenii care au răspuns „nu” la ambele întrebări sunt considerați „Lumea A”. Ei locuiesc în țări ca Iran, Buthan, Somalia, Turcia, Afganistan și Algeria. Cei mai mulți dintre ei nu au acces la un creștin, la un misionar, la o biserică sau la o Biblie. Acești oameni sunt efectiv neatinși cu Evanghelia și ar avea nevoie de un martor din afară, care să vină și să li-L facă cunoscut pe Hristos. „Lumea A” reprezintă 28% din populația lumii și are 3% dintre misionari și 1% din finanțele pentru misiuni.

Deci efectiv 1 din 40 dintre misionarii noștri în străinătate slujește în „Lumea A”, unde locuiesc majoritatea grupurilor de oameni neatinși cu Evanghelia[3] din lume. Noi vrem să schimbăm asta!

Aceasta este împărțirea misionarilor pe religii (oamenii care trăiesc în triburi, hinduși, nereligioși [chinezi], musulmani, budiști):

În triburi – 714.108.000 – (9,7% din populația lumii) – 11.900 misionari (1 la fiecare 60.009)

Hinduși – 984.532.000 – (13,4% din populația lumii) – 5.500 misionari (1 la fiecare 179.006)

Nereligioși – 831.267.000 – (11,3% din populația lumii) – 11.700 misionari (1 la fiecare 71.048)

Musulmani – 1.703.146,000 –  (23,3% din populația lumii) – 4.200 misionari (1 la fiecare 405.510)

Budiști – 520.002.000 – (7,1% din populația lumii) – 2.000 misionari (1 la fiecare 260.001)

Se discută mult în lumea creștină astăzi despre lupta împotriva nedreptății (traficul de ființe umane, sclavie, SIDA, sărăcie etc.) și credem că acestea sunt probleme care se află aproape de inima lui Dumnezeu. Totuși…

Credem că este o nedreptate uriașă că, la 2000 de ani după ce Isus a spus să mergem și să facem ucenici din toate națiunile, numai 2,4% dintre misionarii noștri se duc la cei aproape 3 miliarde de oameni care nu au avut niciodată șansa să audă Vestea Bună a Împărăției pentru prima dată!

Dintre cele 16.000 de grupuri de oameni din lume, există în prezent aproximativ 6.900 de grupuri care sunt considerate încă neatinse cu Evanghelia, având puțin acces sau neavând deloc acces la Vestea Bună. Deci ne rămâne de îndeplinit o sarcină colosală. Totuși, în lumea de astăzi sunt aproximativ 7 milioane de biserici, ceea ce înseamnă că există aproximativ 1.000 de biserici pentru fiecare grup de populație neatins. Dacă bisericile ar începe, în mod strategic, să lucreze împreună și să se roage,[5] să dăruiască, să se ducă[6] și să le ureze bun venit în țara lor oamenilor din aceste grupuri,[7] am putea vedea toate națiunile atinse cu dragostea lui Hristos în timpul vieții noastre!

Note

[1] The Center for the Study of Global Christianity, www.gordonconwell.edu/ockenga/research/index.cfm

[2] Perspectives on the World Christian Movement, www.globalfrontiermissions.org/gfm-101-missions-course/state-of-the-world-the-task-remaining

[3] Unreached People Groups, www.globalfrontiermissions.org/gfm-101-missions-course/the-unreached-peoples-and-their-role-in-the-great-commission

[4] Pray for Unreached People Groups, www.globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/pray-for-unreached-people-groups

[5] Support Missions Work and Missionaries Among Unreached People Groups, www.globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/support-missions-work-and-missionaries-among-unreached-people-groups

[6] Go Serve Among Unreached People Groups, www.globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/go-serve-among-unreached-people-groups

[7] Welcoming Unreached People Groups and Diaspora Missions in North America, www.globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/welcoming-unreached-people-groups-and-diaspora-missions-in-north-america

[State of the World – The Task Remaining. Copyright © 2016 Global Frontier Missions: Christian Missionary Training, Short Term Missions, Internships. Sursa:  www.globalfrontiermissions.org]

Dacă ești interesat să afli mai multe despre misiunea mondială, contactează Noi Frontiere la:

Tel. 0364.808667, Mobil. 0743.064787

Str. Plopilor nr.68/178, cod 400383, Cluj-Napoca, România

E-mail: redactie@noifrontiere.ro

www.noifrontiere.ro

De ce a trecut găina strada?

O găină trece strada. ÎNTREBARE: De ce a trecut găina strada?

Luteranii: Găina a trecut strada prin credință. Doar prin credință.

Calviniștii: A fost predestinată să treacă strada. De aceea a trecut strada.

Arminienii: Dumnezeu a văzut mai dinainte faptul că găina va trece strada. Ea a trecut, ea a crezut și a traversat strada prin propria ei voință.

Pelagienii: Ea a ales să treacă strada prin propria ei voință și nu are nevoie de ajutorul nimănui.

Semi-pelagienii: Jumătate a avut voința ei, jumătate de stradă a trecut-o prin voința ei, jumătate a ajutat-o Dumnezeu.

John Wesley: Găina a fost înzestrată cu capacitatea de a trece strada de când era încă pui.

Charles Spurgeon: Știm faptul că găina a trecut strada, iar acest fapt este destul de suficient ca să ne motiveze să trecem propriile noastre străzi. Așa cum poliția protejează găina ca să treacă strada, tot așa ne va proteja și Hristos pe noi pe tot parcursul traseului.

Ortodocșii: Găina a trecut strada ca să aprindă o lumânare.

Catolicii: Nu există altă stradă în afara străzilor catolice.

Dispensaționaliștii, penticostalii: Găina a trecut strada pentru ca să scape de necazul cel mare.

Amilenialiștii: Trebuie interpretat simbolic: găina, strada, toate acestea au împlinirea în sfera spirituală.

Postmilenialiștii: Faptul că găina a trecut strada este o dovadă clară a înaintării și răspândirii Evangheliei în lume.

Cesaționiștii, baptiștii: Găinile au trecut strada doar în perioada apostolică. Acum așa ceva nu se mai întâmplă.

Adventiștii: Găina a putut trece strada pentru că nu era sabat.

Martorii lui Iehova: Găina a trecut strada ca să bată la ușa de peste drum.

Universaliștii: Găina a trecut strada pentru că într-un final toate găinile vor trece strada.

Relativiștii: Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. Probabil că găina a trecut strada sau nu. Și până la urmă, ce este o găină? Ce este o stradă?

Ateul clasic: Eu nu cred în existența găinilor pentru că nu există evidențe clare care să-mi demonstreze acest fapt.

Ateul radical: Găina e doar o iluzie.

Agnosticul: Nu putem fi siguri în privința motivelor care au determinat găina să treacă strada.

Donald Trump: Vom face un zid pentru ca să nu mai treacă orice găina strada pe unde vrea ea.

[Extras din Vladimir Pustan, Romani | 10. Întrebări bune și nebune, minutele 15:13-18:57]

O scrisoare neașteptată

Dragă Isus,
Cine crezi Tu că ești?
Ai intrat călare în cetate.
Ai pretins că ești Dumnezeu.
Oamenii s-au adunat pe străzi și au strigat: „Osana!”
O, păreau că Te iubeau!
Dar nu era așa.
Nu Te iubeau.
Nu țineau seamă de cuvintele Tale.
Nu erau prietenii Tăi.
Erau dușmanii Tăi.
Și înainte ca săptămâna să fi luat măcar sfârșit,
Te-au crucificat.
Iar acum iată-Te aici,
țintuit pe o cruce: gol și neputincios.
Desigur, singurul motiv pentru care mă aflu aici
este că știu ce faci…
plătești pentru ceva.
Ai fost încununat cu vina,
Cu rușinea TUTUROR oamenilor pe care i-ai iubit:
greșelile fiecărei persoane,
acel egoism sâcâitor care iese la iveală din pântecele mamei
ca un cancer care nu încetează niciodată să crească,
înșelăciunea, înjunghierea în spate,
lucrurile abjecte pe care ei le doresc altora,
toate secretele păstrate ascunse,
păstrate în spatele ușilor închise…
Te văd mișcându-Ți piciorul,
încercând să respiri sub greutatea a toate:
toată mânia meschină a oamenilor mândri,
desconsiderarea arogantă a altora,
lipsa de compasiune,
insistarea asupra drepturilor,
obsesiile materiale,
sumele imense de bani pe care ei le cheltuiesc
ca să arate bine,
în timp ce alți oameni mor de foame…
Ce simți,
știind că TOATE acestea sunt acum asupra Ta?
Fiecare divorț.
Fiecare părăsire.
Fiecare tată ratat.
Fiecare foc de armă.
Fiecare copil care zace mort pe stradă.
Bărbatul care răpește fete
și le vinde demnitatea pentru câțiva dolari.
Toată mânia plină de nesiguranță și izbucnirile de mânie:
„TE URĂSC”
și „VOI FACE CE VREAU EU”,
adicțiile pornografice,
gelozia,
idolii,
celebrarea vanității,
urmărirea constantă a „Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”
Ei bine, acum ne uităm la Tine, Isus…
și tot ce pot să văd este o lume înecându-se în păcat
și suferință.
Realizez că acestea nu au fost faptele Tale,
Totuși sunt încântată că iei vina lor asupra Ta.
Omenirea a făcut o treabă bună cu asta,
Dar de aici o preiau eu.
Înainte ca să terminăm, sunt nevoită doar să întreb:
ce fel de persoană
pretinde că poate ierta întreaga lume?
Cine crezi Tu că ești?
CINE CREZI TU CĂ EȘTI?!
Cu sinceritate,
Moartea

Dragă Moarte,
Am primit scrisoarea ta.
Scuze că mi-a luat câteva zile să-ți răspund.
Am avut ceva important de terminat.
Știu că nu te așteptai să răspund,
Dar sunt întotdeauna dornic să ofer răspuns
la o întrebare bună.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune cine sunt Eu…
Eu sunt eternitatea dinaintea istoriei.
Eu sunt olarul care a făcut să se rotească galaxiile.
Eu sunt spiritul de peste adânc
și Cel care le spune munților să se mute.
Eu sunt norul zilei, focul nopții.
Eu sunt co-conspiratorul din spatele scandalului harului.
Eu sunt păstrătorul cărților.
Sunt foarte conștient de datoriile
care acoperă filele fiecărei generații,
iar astăzi notez pe fiecare din ele:
PLĂTIT PE DEPLIN.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune…
Eu sunt mânia dreaptă și plină de furie,
care face ca iadul să arate ca un foc de tabără,
și Eu sunt valul de îndurare care se înalță,
care poate potoli flacăra sa însetată.
Eu sunt furtuna puternică a dragostei
care se așterne pe fiecare orizont,
iar bunătatea Mea coboară
și peste cei răi, și peste cei drepți.
Eu sunt răscumpărătorul anilor pierduți.
Eu sunt „Bine ai venit acasă!” pentru fiecare fiu risipitor.
Eu sunt glasul care șoptește la urechea fiecărei fete:
„Eu te-am creat și ai fost creată frumoasă.”
Eu sunt credincios chiar și cu cei necredincioși.
Numele meu este salvare.
Numele Meu este putere, chiar putere asupra ta!
Chiar vrei să știi cine sunt Eu?
Eu sunt piciorul de pe capul tău.
Eu sunt sabia din coasta ta.
Eu sunt singurul autor al acestei povești.
Eu sunt Cel care ține stiloul
și te voi șterge cu o singură mișcare a mâinii Mele.
Eu voi avea ultimul cuvânt, pentru că Eu sunt Cuvântul.
Și Moarte, sunt aici ca să-ți spun o vorbă:
Vineri nu ai fost la înmormântarea mea –
ai fost la înmormântarea ta.
Piroanele din mâinile Mele vor fi cele din sicriul tău.
Și ca să fiu clar:
Nu am fost o victimă a planurilor omenești
și, cu certitudine, nu am fost niciodată un sclav al tău.
Eu sunt învingătorul.
Eu sunt Stăpânul.
Eu sunt Cel care îi eliberează pe cei captivi.
Și nu numai că am zdrobit strânsoarea în care mă țineai,
Dar îți voi desprinde degetele de peste toți cei care cheamă Numele Meu.
Ești terminată.
Ești neputincioasă.
Lucrarea ta este nulă și neavenită.
Fă-ți bagajele.
Du-te și spune prietenilor tăi: S-A SFÂRȘIT.
Iar în cazul în care te mai întrebi,
Cine cred Eu că sunt,
Îți voi spune:
EU SUNT.
Cu sinceritate,
Isus

[An Unexpected Letter. Copyright © 2016 Passion Conferences.]