Archive for Mântuire

Ce să faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Este posibil să fii un creștin mărturisitor și de fapt să nu fii credincios. Pavel a spus: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” (2 Corinteni 13:5) Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

Dacă citești asta după ce a avut loc răpirea, este din cauză că nu ai fost gata. Isus a spus în Matei 25:10: „… cele ce erau gata au intrat… și s-a încuiat uşa.”

Îngăduie-mi să-ți dau 20 de sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă vei pierde prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu, răpirea.

  1. Nu crede explicațiile date de mass-media seculară!

Creștinii nu au fost transportați de o navă spațială interplanetară, pentru a fi reprogramați. Nu am fost luați de extratereștri și nu ne aflăm în Buenos Aires, Togo sau Europa. Am părăsit pământul pe un nor al gloriei, pentru a fi pentru totdeauna cu Isus.

  1. Scapă de telefonul celular!

Dacă nu vei fi de acord cu guvernul în ceea ce privește cei șapte ani finali și fermecătorul lider mondial, vei fi vânat. Telefonul tău celular va fi urmărit. Aruncă-l într-un râu sau într-un lac, departe de locul unde te vei afla.

  1. Nu te omorî!

Ori de câte ori există dezordine socială și confuzie, oamenii tind să creadă că sinuciderea este singura cale de scăpare. Probabil te simți lipsit de speranță, dar mai există speranță. Duhul Sfânt va lucra și în cei șapte ani finali. Roagă-te și cere-I să te călăuzează, să-ți dea tărie și să locuiască în tine.

  1. Pocăiește-te imediat și fă pace cu Dumnezeu!
Acum este timpul să te pocăiești.

Acum este timpul să te pocăiești.

Dacă citești asta după răpire, ai fost deja martor la multe dintre evenimentele pe care le-am descris. Acum este timpul să te pocăiești. Isus Cristos este singurul Mântuitor și singura cale spre rai (Ioan 14:6). Roagă-te: „Doamne Isuse, ai milă de mine! Am păcătuit împotriva ta. Mântuiește-mă acum. Te primesc ca Mântuitorul meu personal.” „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»” (Romani 10:13)

  1. Asigură-te că ai o Biblie tipărită!

Nu vei vrea să folosești tablete electronice în timpul necazului cel mare. Cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu vor fi valabile și după răpire, fiindcă Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35) Păstrează o Biblie într-un loc sigur, pentru că atunci când guvernul lui Antihrist va prelua puterea, în cele din urmă va încerca să distrugă toate Bibliile.

Citește cele zece porunci și urmează-le (Exod 20:1-17). Harul lui Dunezeu va fi încă la îndemână, dar după ce va pleaca Biserica, vremea harului se va fi încheiat și totul va reveni la ceva ce va fi ca vremurile Vechiului Testament.

Asigură-te că citești Daniel 2-12. Capitolul 12 îți va da timpul general când va veni Isus a doua oară. Citește Matei 24, Marcu 13, 1 Tesaloniceni 5, 2 Tesaloniceni 2 și Apocalipsa. Totul va începe să aibă sens pentru tine.

  1. Părăsește-ți casa și îndepărtează-te de orașe, în special de orașele mari!

Vei fi tentat să aștepți să vezi ce se întâmplă, dar dacă vei face asta, va fi o greșeală fatală, la fel cum a fost pentru evreii care au așteptat prea mult în timpul anilor holocaustului. Du-te într-o zonă izolată. Învață să trăiești cu orice fel de hrană de care vei putea face rost prin vânat, cules sau cultivarea pământului. Nu-ți lua telefonul celular, deoarece ți se va da de urmă. Deconecteză dispozitivul de recepţie-transmisie automată al vehiculului tău sau abandonează cu totul vehiculul.

Asigură-te că familia ta este în siguranță și că este de acord cu decizia ta de a pleca. Ia-i cu tine, dacă vor să vină. Dacă nu vor, trebuie să pleci singur.

  1. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute și să-ți dea tărie!

Va fi dificil să supraviețuiești, dar Dumnezeu tot te va auzi și tot te va ajuta. Nu va fi ușor, pentru că Isus a spus: „… cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13). Vei avea nevoie de tăria Lui ca niciodată înainte.

  1. Nu te duce la biserică!

Exact – nu te duce la biserică și nu te alătura religiei mondiale de tip conglomerat, pentru că ea va fi sub controlul prorocului mincinos (Apocalipsa 13). Toți slujitorii adevărați, evlavioși, vor fi părăsit pământul la răpire. Nu crede minciunile slujitorilor care sunt lăsați în urmă. Chiar dacă vezi miracole sau minuni aparente, nu le crede. Sunt minuni mincinoase (Matei 24:24; Marcu 13:22, Luca 21; 2 Tesaloniceni 2:9). Înșelăciunea va fi la ordinea zilei. Amăgirea va fi pretutindeni, în special în „biserici”.

Dacă este posibil, încearcă să găsești pe alții care este posibil să-L fi primit pe Cristos după răpire. Veți putea să găsiți modalități de a vă sprijini și încuraja unul pe celălalt.

  1. Fă rost de un radio mic, cu alimentare proprie!

Dacă nu poți găsi un radio care să funcționeze independent, fă rost de un radio cu baterii și de o provizie mare de baterii, fiindcă vei avea nevoie să asculți radioul. Nu crede propaganda, dar crede când îți vor spune despre anumite evenimente legate de războaie și calamități geografice. Vei putea să știi ce se va întâmpla în continuare citind Apocalipsa 6-19.

  1. Continuă să te rogi pentru cei dragi ai tăi care sunt necredincioși!

Dumnezeu va continua să-ți răspundă la rugăciuni în timpul necazului cel mare. Rugăciunile tale pot să fie cheia pentru a-i vedea din nou pe cei dragi ai tăi, după ce această perioadă de supremă agonie se va fi terminat.

  1. Lasă copii ale acestei liste la cât de mulți oameni poți!

Poate că aceasta îi va ajuta pe alții să supraviețuiască și să vină la Cristos. Fii precaut totuși când dai astfel de materiale, dacă răpirea a avut deja loc. Isus a spus în Luca 21:16-17 că oamenii vor fi trădați de părinții, frații, rudele și prietenii lor, iar unii dintre ei pot să facă să fii dat morții. El vorbea despre timpul pe care îl trăiești chiar acum, dacă ai pierdut răpirea.

Rămâi în legătură cu noi pentru partea a doua.

[Dr. Dave Williams, What to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Încă 9 lucruri pe care să le faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Așa cum am menționat în prima parte a acestui articol, este posibil să fii un creștin mărturisitor și să nu fii de fapt în credință. Am împărtășit 11 sfaturi pe care oamenii ar trebui să le pună la inimă dacă pierd răpirea. Iată ultimele sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă pierzi prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu – răpirea.

  1. În niciun mod, în nicio circumstanță, nu te pune în acord cu liderul mondial!

Toți o să-l iubească și chiar o să i se închine. Dar dacă asculți mincinile lui, vei fi atras în puternica amăgire care îți va hotărî soarta eternă (2 Tesaloniceni 2:9-12). În curând, vei fi aruncat în iad din cauză că nu ai iubit adevărul.

  1. Refuză să primești un semn, nu nume, un număr sau un cip pe mâna dreaptă sau pe frunte!

Refuză orice injecție cu microcip, fiindcă Apocalipsa 13 spune că acest lider mondial puternic va cere ca tuturor, mici și mari, bogați și săraci, liberi și sclavi, să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Dar odată ce îl vei primi, îi vei aparține lui Satan pentru totdeauna. Este mai bine să fii scos din economia mondală și să-ți pierzi viața fizică, decât să fii condamnat pentru totdeauna în lacul de foc (Apocalipsa 14:9-11). Viața multor credincioși în perioada celor șapte ani finali va luat sfârșit prin decapitare, pentru refuzul de a primi semnul fiarei (Apocalipsa 20:4).

  1. Nu fura, nu comite niciun păcat sexual, nu ucide pe nimeni și nu folosi droguri pentru a-ți alina anxietatea!

Ispita de a fura, de a ucide, de a folosi droguri și de a te deda la păcat sexual va fi enormă, dar trebuie să i te împotrivești. Dacă săvârșești aceste păcate, s-ar putea să descoperi că este foarte dificil să te pocăiești (Apocalipsa 9:21).

  1. Roagă-te pentru poporul evreu și națiunea lui Israel!

Ei o să sufere mult mai mult decât orice alt grup de pe Pământ. De aceea, ultimii șapte ani sunt numiți necazul cel mare și vremea necazului lui Iacov.

Isus a spus că o să fie mai rău pentru poporul evreu decât orice au experimentat ei vreodată în trecut (Matei 24:21). Psalmul 122:6 spune: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” În Zaharia 14:2 ni se spune că toate națiunile lumii vor fi împotriva lui Israel în holocaustul final.

  1. Fii pregătit să suferi!
Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

La un moment dat, lagărele și facilitățile pentru lichidare vor opera fără întrerupere, zi și noapte. Așa cum înțeleg eu avertizările profetice despre necazul cel mare, foametea va fi mai mare ca oricând. Familiile vor fi despărțite. Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

  1. Nu vorbi de rău pe Israel sau poporul său, indiferent de presiuni!

Dumnezeu te va susține, dacă vei susține pe Israel. Profeții falși îți vor spune că națiunea Israel nu are dreptul să existe. Îți vor spune că oamenii care trăiesc în Israel nu sunt cu adevărat evrei și descendenții lui Avraam. Nu vorbi niciodată împotriva lui Israel sau a poporului său (Geneza 12:3, Isaia 49:25).

  1. Dacă ești capturat de autorități, nu te lepăda de Isus Hristos ca Domn și Dumnezeu!

Este mai bine să mori, decât să te lepezi de Hristos (Luca 12:8-10). În Apocalipsa 6:9-11 vedem destui oameni care au murit după răpire pentru credința lor și au ajuns în rai. Dacă te lepezi de Isus Hristos, vei fi destinat închisorilor subterane ale celor condamnați, să aștepte îngrozitorul tron mare și alb al judecății (Apocalipsa 20:11-12).

  1. Notează ziua în care liderul mondial își mută imaginea în templul sfânt de la Ierusalim!

Când se va întâmpla aceasta, vei ști că vei avea 1260 de zile ca să supraviețuiești. Daniel se referă la 1290 de zile, care includ 30 de zile de curățire după ce Se va întoarce El.

  1. Decide să rabzi până la sfârșit!

Dacă pierzi răpirea, tot mai este speranță. Moise a îndurat mult necaz, privind la Cel care este nevăzut (Dumnezeu). Pavel a scris: „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” (2 Timotei 2:12)

[Dr. Dave Williams, 9 More Things to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Teologia liberală, o erezie

Întrebare: Ce este teologia liberală?

Răspuns: În învăţătura creştină liberală, care nu este deloc creştină, raţiunea omului este accentuată şi este tratată ca autoritate finală. Teologii liberali caută să reconcilieze creştinismul cu ştiinţa seculară şi gândirea modernă. Făcând aceasta, ei tratează ştiinţa ca atotcunoscătoare şi Biblia ca plină de fabule şi falsă. Primele capitole ale Genezei sunt reduse la poezie şi fantezie, având un mesaj, dar netrebuind a fi luate literal (în ciuda faptului că Isus a vorbit despre acele prime capitole în termeni literali). Omenirea nu este văzută ca total depravată, şi astfel teologii liberali au o perspectivă optimistă despre viitorul omenirii. Evanghelia socială este de asemenea accentuată, în timp ce inabilitatea omului căzut de a o împlini este negată. Faptul că o persoană este sau nu mântuită de păcatul său, şi pedeapsa sa în iad, nu mai sunt o problemă; important este cum îl tratează omul pe tovarăşul său. „Iubirea” tovarăşilor noştri umani devine problema definitorie. Ca rezultat al acestui „raţionament” al teologilor liberali, următoarele doctrine sunt propagate de teologii liberali cvasi-creştini:

1) Biblia nu este „insuflată de Dumnezeu” şi are erori. Din cauza acestei credinţe, omul (teologii liberali) trebuie să decidă care învăţături sunt corecte şi care nu sunt. Credinţa că Biblia este „inspirată” (în înţelesul original al cuvântului) de către Dumnezeu este afirmată de naivi. Aceasta contrazice direct 2 Timotei 3:16-17: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

2) Naşterea din fecioară a lui Hristos este o învăţătură mitologică falsă. Aceasta contrazice direct Isaia 7:14 şi Luca 2.

3) Isus nu a înviat din mormânt în formă trupească. Aceasta contrazice relatările despre înviere din toate cele patru Evanghelii şi din întreg Noul Testament.

4) Isus a fost un învăţător moral bun, dar urmaşii Lui şi urmaşii lor şi-au luat libertăţi în ceea ce priveşte istoria vieţii Lui (nu au existat miracole „supranaturale”), Evangheliile fiind scrise mulţi ani mai târziu şi doar atribuite primilor ucenici, pentru a da o greutate mai mare învăţăturilor lor. Aceasta contrazice pasajul din 2 Timotei şi doctrina păstrării Scripturilor de către Dumnezeu.

5) Iadul nu este real. Omul nu este pierdut în păcat şi nu este condamnat la o judecată viitoare, fără o relaţie cu Hristos prin credinţă. Omul se poate ajuta pe sine; nu este necesară o moarte de sacrificiu a lui Hristos, deoarece un Dumnezeu iubitor nu ar trimite oamenii într-un asemenea loc ca iadul, şi deoarece omul nu este născut în păcat. Aceasta Îl contrazice pe Isus Însuşi, care declară că El este Calea către Dumnezeu, prin moartea Lui ispăşitoare (Ioan 14:6).

6) Cei mai mulţi dintre autorii umani ai Bibliei nu sunt cei care se crede în mod tradiţional că sunt. De exemplu, ei cred că Moise nu a scris primele cinci cărţi ale Bibliei. Cartea lui Daniel a avut doi autori, fiindcă nu există niciun mod în care „profeţiile” detaliate din ultimele capitole să fi putut fi cunoscute dinainte; ele trebuie să fi fost scrise după ce au avut loc faptele. Aceeaşi gândire se aplică la cărţile Noului Testament. Aceste idei contrazic nu numai Scripturile, ci şi documentele istorice care verifică existenţa tuturor oamenilor pe care liberalii îi tăgăduiesc.

7) Cel mai important lucru pentru om este să-l „iubească” pe aproapele său. Lucrul iubitor de făcut în orice situaţie nu este ceea ce spune Biblia că este bine, ci ceea ce teologii liberali decid că este bine. Aceasta neagă doctrina depravării totale, care afirmă că omul nu este capabil să facă nimic bun şi iubitor (Ieremia 17:9), până ce este răscumpărat de Hristos şi i se dă o natură nouă (2 Corinteni 5:17).

Există multe pronunţări ale Scripturii împotriva celor care ar nega dumnezeirea lui Hristos (2 Petru 2:1) – ceea ce face creştinismul liberal. Scriptura denunţă de asemenea pe cei care ar predica o Evanghelie diferită de ceea ce a fost predicat de către apostoli (Galateni 1:8) – lucrul pe care îl fac teologii liberali, negând necesitatea morţii ispăşitoare a lui Hristos şi predicând o evanghelie socială în locul ei. Biblia îi condamnă pe cei care numesc binele rău şi răul bine (Isaia 5:20) – ceea ce fac unele biserici liberale, acceptând homosexualitatea ca un stil de viaţă alternativ, în timp ce Biblia condamnă în mod repetat practicarea ei.

Scriptura vorbeşte împotriva celor care ar striga „pace, pace” când nu este pace (Ieremia 6:14) – ceea ce fac teologii liberali, spunând că omul poate să ajungă la pacea cu Dumnezeu separat de jertfa lui Hristos pe cruce, şi că omul nu este nevoie să se îngrijoreze cu privire la o judecată viitoare înaintea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre un timp când oamenii vor avea o formă de evlavie, dar îi vor tăgădui puterea (2 Timotei 3:5) – ceea ce face teologia liberală prin faptul că spune că există o anumită bunătate interioară în om, care nu cere o renaştere prin Duhul Sfânt, prin credinţa în Hristos. Şi vorbeşte împotriva celor care ar sluji idolilor în locul singurului Dumnezeu adevărat (1 Cronici 16:26) – ceea ce face creştinismul liberal, prin aceea că el creează un dumnezeu fals după placul său, în loc să se închine lui Dumnezeu, aşa cum este El descris în întreaga Biblie.

What is liberal Christian theology? Sursa: www.gotquestions.org

Clic pe linkurile de mai jos!

Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu

Biblia este totuşi adevărată

Biblia: mit sau adevăr?

Şi Biblia are totuşi dreptate

Cine este Isus Hristos

Creştinismul redus la esenţe

Zece argumente pentru a crede Biblia

Teologia liberală

O scurtă descriere a teologiei liberale făcută de apologetul baptist Caius ben-Obeada.

De ce aş crede Biblia? | Why should we believe the Bible? | Dr. Ravi Zacharias

De ce am crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Extras dintr-o conferinţă a Dr. Ravi Zacharias la Universitatea din Illinois.

Nelu Brie – Cum poţi şti cu adevărat dacă eşti copilul lui Dumnezeu

Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru un creştin întors de curând la Dumnezeu este foarte important ca el să înceapă bine. De aceasta prima lecţie are că scop să vă ajute ca să vă întăriţi credinţa în Biblie, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Ţineţi seama că Biblia nu este o carte de filozofie, deşi ea este filozofică. Nu consideraţi Biblia ca pe un tratat ştiinţific. Cu toate acestea nu este nicio contrazicere între faptele stabilite de ştiinţă şi Biblie.

Biblia nu este o carte de istorie, dar când vorbeşte despre istorie, ea dă date exacte.

Biblia a fost dată de Dumnezeu omului pentru a-L descoperi pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu – Fiul, Unicul Mântuitor.

Ioan 14:6 „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”

EL este centrul şi circumferinţa. Este Hristos de la Geneza până la Apocalipsa.

Ioan 5:39 „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

Biblia este aşa de sus deasupra tuturor celorlalte cărţi, după cum sunt de sus cerurile faţă de pământ. Cineva a spus despre Biblie: „Citeşte-o ca să fii înţelept, crede-o ca să fii mântuit şi aplic-o, ca să trăieşti o viaţă adevărată!”

PUNCTUL I

BIBLIA AFIRMĂ CĂ ESTE CUVÂNTUL INSPIRAT A LUI DUMNEZEU

2 Timotei 3:16-17 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Creştinii care se conduc după învăţăturile Evangheliilor au la bază acest adevăr. Biblia afirmă că este cuvântul insuflat al lui Dumnezeu. Prin „insuflare” înţelegem că Duhul Sfânt a exercitat (a pus în mişcare) influenţa Sa supranaturală asupra scriitorilor Bibliei. Scrierile au fost insuflate – nu neapărat scriitorii lor, întrucât Biblia nu susţine nicăieri că a fost scrisă de oameni inspiraţi.

1) Duhul Sfânt este autorul Bibliei.

2 Petru 1:20-21 „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Isus Hristos a spus ucenicilor Săi că EL va lăsa „multe lucruri” nedescoperite şi că va veni Duhul Sfânt şi-Şi va alege anumite persoane prin care El Îşi va descoperi oamenilor voia Sa cea desăvârşită, şi că Duhul Sfânt va fi Învăţătorul credinciosului.

Ioan 16:12-15 „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

2) Omul este instrumentul folosit de Duhul Sfânt ca să scrie Biblia.

3) Rezultatul: Cuvântul infailibil (care nu greşeşte) al lui Dumnezeu.

De aceea, Biblia este fără greşeli şi absolut demnă de încredere.

Psalmi 119:89 „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”

Matei 24:35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

PUNCTUL II

BIBLIA ESTE O CARTE GREU DE ÎNŢELES

1 Corinteni 2:14-16 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?» Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Biblia este o carte greu de înţeles, pentru că ea a venit din infinit, la ce este finit – de la Nemărginit, Atotputernicul Dumnezeu, la omul mărginit. De aceea nu poţi înţelege Biblia aşa cum ai putea înţelege scrierile lui Platon sau Socrate.

Dacă Biblia ar putea fi înţeleasă de omul firesc (natural), ar fi o carte obişnuită şi nu ar mai putea fi Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL III

BIBLIA ESTE O CARTE UNITARĂ

2 Petru 1:21 „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Unitatea Bibliei este o minune. E o bibliotecă de 66 de cărţi, scrise de peste 35 de autori diferiţi, într-o perioadă de aproximativ 1500 de ani. Autorii alcătuiesc un fragment de umanitate, printre ei găsindu-se învăţaţi şi neînvăţaţi, incluzând împăraţi, pescari, slujbaşi de stat, ţărani, învăţători şi medici. În textele ei se include religie, istorie, legislaţie, ştiinţă, poezie, dramă, biografie şi profeţie. Totuşi părţile ei variate sunt la fel de armonios unite ca şi părţile care formează trupul omenesc. Pentru ca 35 de autori, cu un trecut şi o educaţie atât de deosebite, să scrie despre atât de multe subiecte, pe o perioadă de aproximativ 1500 de ani, într-o armonie absolută constituie o imposibilitate matematică. Asta nu se putea întâmpla! Cum ne explicăm atunci cazul Bibliei?

Singura explicaţie acceptabilă (mulţumitoare) este „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.

PUNCTUL IV

BIBLIA ARE O PUTERE DEOSEBITĂ

Evrei 4:12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător.”

1) Biblia spune că are o putere de separare la fel ca o sabie. Biblia desparte pe om de păcat (Psalmi 119:11 „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”), sau păcatul îl desparte pe om de Biblie.

Isaia 59:2 „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

2) Biblia spune că are o putere de reflecţie la fel ca o oglindă.

Iacov 1:22-25 „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

În Biblie ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu pe noi – ca păcătoşi.

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

3) Biblia spune că are o putere de curăţire la fel ca apa.

Efeseni 5:25-26 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.”

David s-a rugat că Dumnezeu să-l spele de nelegiuire şi să-l cureţe de păcat.

Psalmi 51:2 „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!”

4) Biblia spune că are o putere de reproducere (de înmulţire) la fel ca sămânţa.

1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

Suntem copii Lui Dumnezeu pentru că am fost născuţi în familia Lui Dumnezeu prin sămânţa care nu poate putrezi a Lui Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou.

Ioan 3:1-8 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: «Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?» Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou.» Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

5) Biblia spune că are o putere de hrănire la fel ca mâncarea.

1 Petru 2:2 „şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.”

Biblia este hrana spirituală a sufletului. Creştinul NU poate rămâne tare în Domnul dacă nu cercetează Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL V

BIBLIA PORUNCEŞTE CREDINCIOSULUI SĂ CERCETEZE SCRIPTURILE

2 Timotei 2:15 „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” este o poruncă.

Pe măsură ce vei studia Biblia, vei descoperi nu numai că ea conţine Cuvântul Lui Dumnezeu – ci că ea ESTE Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să reţii de asemenea că Biblia conţine cuvintele Lui Dumnezeu, cât şi cuvintele lui Satan, ale demonilor, îngerilor şi oamenilor – atât bune cât şi rele! Dumnezeu este ADEVĂRUL şi nu poate să mintă. Satan „este mincinos şi tatăl minciunii”.

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Omul este natural (firesc) şi de aceea limitat şi nu spune totdeauna adevărul.

Matei 22:15-46 „Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: «Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?» Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: «Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.» Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: «Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?» «Ale cezarului», I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: «Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: «Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.» Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.» Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.» Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: «Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» «Al lui David», I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: «Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: «Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?» Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

În pasajul biblic de la Matei 22:15-46 avem cuvintele lui Isus, ale fariseilor, ale irodienilor şi ale saducheilor. Fariseii, irodienii şi saducheii încercau să-L încurce pe Isus în învăţăturile Sale, ca să-L poată acuza de călcarea Legii lui Dumnezeu.

Cuvintele erau rostite cu intenţii rele, dezvăluind gândirea omului firesc, în paralel (odată) cu cuvintele lui Dumnezeu care veneau de pe buzele Lui Isus.

În timp ce cercetezi Biblia, puneţi următoarele întrebări:

1) Cine vorbeşte: Dumnezeu, un demon, un înger sau un om?

2) Cui vorbeşte: poporului Israel, neamurilor, Bisericii, oamenilor în general sau unui om sau fiinţe aparte?

3) Cum poate fi aplicat acest cuvânt la propria mea viaţă, ca să mă facă un creştin mai bun?

Sursa: Viaţa creştină prin Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cu Psalmii, îndrumări biblice şi note culese de Porter Barrington, 1991

Clic pe linkurile de mai jos!

Biblia este adevărată

Biblia este totuşi adevărată

Biblia: mit sau adevăr?

Şi Biblia are totuşi dreptate

Rugaţi-vă neîncetat!

de Ted Doru Pope

1 Tesaloniceni 5:17 „Rugaţi-vă neîncetat.”

De câte ori nu am auzit întrebarea, la lansarea unei invitaţii la rugăciune, „Pentru ce să ne rugăm?” Nu că NU am avea motive de rugăciune, dar în mintea noastră, noi împărţim „motivele de rugăciune” în două categorii: pentru noi şi pentru alţii. Problemele noastre le împărţim şi acestea în două: lucruri pentru care nu merită să ne rugăm (aici intră categoria problemelor în care ne descurcăm singuri, sau probleme cu care nu merită să-l întrerupem pe Dumnezeu din problemele Sale serioase, că ale noastre-s prea minore, sau lucrurile a căror desfăşurare este logică şi nu avem nevoie de ajutorul nimănui, sau păcate în care cădem mereu şi acum nici nu ne mai cerem iertare, că şi aşa o să cădem iarăşi, şi nu mai cerem nici ajutor, că nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta!) şi lucruri pentru care trebuie să ne rugăm (reuşita la un examen la care nu am învăţat, un soţ bun sau o soţie bună, dar dă Doamne să fie băiatul acela sau fata aceea, ajutor de la Domnul când vom fi sub operaţie ca Domnul să călăuzească mâna doctorului, să ne scape Domnul de amendă acum când vine către noi poliţistul că am mers cam tare, să ne ajute Domnul la predică să nu ne facem de ruşine, etc.).

Problemele altora sunt mereu importante, nu-i aşa? Şi de câte ori ne rugăm, dacă trebuie să ne rugăm pentru alţii, ne rugăm cu bucurie: rugăciunea pentru altul devine un eveniment. Dacă ni se va ivi ocazia, mai târziu s-ar putea chiar să ne putem mândri că şi noi ne-am rugat pentru problema lui cutare!

Domnul nu împarte problemele în importante, mai puţin importante, banale. Rugăciunea nici nu este un monolog prin care eu îmi aduc la cunoştinţa lui Dumnezeu în mod cât mai telegrafic listele mele de dorinţe (poate am lista A, B şi C, după „importanţă”), şi-L las apoi să se ocupe de ele, pentru că eu sunt prea grăbit să mă reped la treburile mele zilnice. Pentru Domnul, toate problemele mele sunt importante. El vrea să ştie când cad în păcat, şi despre lupta care o duc cu păcatul, şi despre cât de mult doresc să fiu curat şi puternic, biruitor asupra păcatului! El vrea să ştie ce gândesc eu cu privire la o problemă banală. Rugăciunea este o conversaţie în timpul căreia stau de vorbă cu Domnul. El este prietenul meu, Tatăl meu, iubitul meu, Mântuitorul meu, cel mai mare şi mai important din univers. Şi Domnul vrea ca să stea de vorbă cu mine despre orice mă interesează, despre toate problemele mele, mari şi mici deoarece pentru El eu sunt de asemenea cel mai important din univers! Banalul meu devine astfel problemă la fel de importantă ca mersul universului! Sau, şi mai importantă! Doar pentru mine a murit Isus!

Lucrurile banale devin importante, dacă-L implicăm pe Dumnezeu în ele! El poate lua ceea ce este ordinar şi să-l transforme în extraordinar! Şi atunci, rugăciunea neîncetată nu înseamnă mormăirea pe sub nas a 500 de „Tatăl nostru” şi a 100 de „născătoare de Dumnezeu”, ci este o părtăşie cu Domnul în care eu conversez cum aş conversa cu un prieten, despre diferite lucruri.

„Îmi place cum ai făcut floarea aceea!” exclam eu către Domnul. „Da ce zici de muntele acela?” mă întreabă El. „E frumos!” zic eu. Apoi, un timp tăcem amândoi şi ne bucurăm unul de prezenţa celuilalt. „Ştii, m-am gândit că nu ar fi rău să cumpăr maşina aceea nouă; Tu ce părere ai?” întreb eu. „Dar de ce îţi trebuie maşină nouă?” zice El. „Asta cu care eşti acum, ce are?” „Păi este veche, şi uite câţi kilometri are! Mă poate lăsa în orice clipă!” „Dar dacă o binecuvântez Eu, şi îţi promit că voi avea grijă să te mai ţină încă un an, o mai ţii?” „Dacă aşa spui Tu… o mai ţin. Ştii, îţi mulţumesc dacă faci asta pentru mine ca să nu trebuiască să cumpăr acuma o maşină nouă!” „Cu plăcere! Oricând! Şi dacă mă inviţi, la anul când vei cumpăra maşina nouă, voi veni cu tine la dealerul de maşini să te ajut să cumperi un model bun, pe care apoi o să-l binecuvântez Eu! ce zici?” „Mulţumesc! Ce prieten bun eşti Doamne!”

Se aşterne din nou tăcerea între noi pentru un timp. E rândul Domnului să înceapă ceva: „Am văzut că ai plecat de acasă cam trist. Asist la discuţiile tale contradictorii cu fiul tău cel mai mare! Văd că te deranjează!” „Ai văzut Doamne? Chiar voiam să-ţi spun din nou despre el, dar cumva mi-era ruşine că atâta ţi-am tot vorbit despre el şi nu s-a întâmplat nimic!” „Păi, dacă aş voi, aş putea să-i zdrobesc voinţa cu o lovitură! Dar nu este stilul meu. Îţi aminteşti când erai tu de vârsta lui? Ce rebel şi răzvrătit erai? Îţi aminteşti cum întorceai tu vorba părinţilor tăi? Şi cum făceai numai cum îţi plăcea ţie, adesea în ciuda părinţilor şi a Mea?” „Îmi amintesc Doamne! Ai avut atâta răbdare cu mine! Şi tata şi mama… ce răbdători şi buni au fost! Şi cum s-au mai rugat pentru mine! Îţi mulţumesc că m-ai adus până la urmă pe calea cea bună!” „Păi? Acum este rândul tău să te rogi, să ai răbdare împreună cu Mine! Şi o să vezi ce se va alege de fiul tău! O să fie un om al Meu! O să fie predicator, ca bunicul tău, ca tatăl tău şi ca tine! Dar, o să fie mai bun decât voi toţi!” „Mulţumesc Doamne! Dă-mi răbdare că simt câteodată că mi se termină. Şi dă-mi şi înţelepciune să ştiu cum să mă port cu fiul meu!” „Nu-ţi fă probleme! O să port de grijă. Ştii că ţi-am promis că voi fi totdeauna cu tine!?” Şi iarăşi se aşterne tăcerea între noi pentru un timp.

Sunt în călătorie. Merg să-mi văd un prieten care locuieşte la trei ore distanţă de mine. Radioul stă închis, casetofonul e mut. Eu vorbesc cu Domnul. Drumul banal devine o conversaţie importantă. I-am mulţumit Domnului pentru atâtea lucruri, i-am spus atâtea gânduri! Şi conversaţia cu El m-a îmbărbătat, m-a întărit, m-a încurajat. Şi cred că şi Domnul este mulţumit că eu, copilul Lui Îl doresc, Îl iubesc atâta de mult încât să împărtăşesc cu El toate lucrurile, gândurile, dorinţele, tot ce vreau. Lui Îi pasă de ce gândesc eu şi pentru că El este înţelepciune, vrea să-mi dea sfat în probleme, în alegeri, în discuţiile cu alţii, în comportament.

Rugăciunea continuă nu este abandonarea tuturor activităţilor pentru a ne ruga, ci implicarea Domnului în tot ceea ce fac eu. Rugăciunea este convingerea că Domnul este prezent în toate lucrurile şi atunci îi acord atenţie în tot ce fac.

Sursa: http://dorupope.com/2007/09/rugati-va-neincetat/

Calea prin Romani 2

BibliaCalea prin Romani: O cale spre mântuire bine trasată

Calea prin Romani este o colecţie de versete din Epistola lui Pavel către Romani, care ne trasează o direcţie clară spre Isus Hristos. Deşi mulţi oameni cred că vor merge în cer datorită faptului că au trăit o viaţă bună, au făcut lucruri caritabile, au fost botezaţi ca şi copii mici, au frecventat o biserică sau i-au tratat frumos pe ceilalţi, Biblia declară că niciunul din noi nu poate trăi la nivelul standardelor de neprihănire ale lui Dumnezeu. Prin urmare, avem nevoie de un drum spre Dumnezeu care să nu se bazeze pe nimic din ce facem noi, ci mai degrabă pe darul harului Său.

Calea prin Romani: Urmează această hartă

Calea prin Romani oferă un traseu detaliat pentru mântuirea noastră şi părtăşia eternă cu Dumnezeu. Urmează doar paşii aceştia:

Trebuie să-L recunoaştem pe Dumnezeu ca şi Creatorul tuturor lucrurilor, acceptând poziţia noastră umilă în sistemul şi planul create de El. Romani 1:20-21:

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

Trebuie să înţelegem că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de iertare. Niciunul din noi nu este vrednic, conform standardelor lui Dumnezeu. Romani 3:23:

„Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Dumnezeu ne-a dat o cale prin care să fim iertaţi de păcatele noastre. El Şi-a arătat dragostea faţa de noi prin faptul că ne-a dat posibilitatea vieţii, prin moartea Fiului Său, Isus Hristos. Romani 5:8:

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

Dacă rămânem păcătoşi, vom muri. Însă dacă ne pocăim de păcatele noastre şi Îl primim pe Hristos ca Domn şi Mântuitor personal, vom avea viaţă veşnică. Romani 6:23:

„Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Mărturiseşte că Isus Hristos este Domn şi crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi şi vei fi mântuit. Romani 10:9-10:

„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se căpăta neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

Nu există alte formule religioase sau ritualuri. Cheamă doar Numele Domnului şi vei fi mântuit! Romani 10:13:

„Fiindcă oricine va chema numele Domnului, va fi mântuit.”

Hotărăşte în inima ta să-L faci astăzi pe Isus Hristos Domnul vieţii tale. Romani 11:36:

„Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

Calea prin Romani: Eşti pregătit?

Calea prin Romani ne arată drumul – eşti pregătit să accepţi acum darul mântuirii oferit de Dumnezeu? Dacă da, crede în ce a făcut Isus Hristos pentru tine pe cruce, pocăieşte-te de păcatele tale şi predă-I Lui tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

Sursa: www.allaboutgod.com