Archive for Audio

Grindina şi idolatria

Dan Bercian, Radio UnisonGrindina şi idolatria

Pentru a asculta online, clic pe link. Pentru a salva audio, clic pe descarcă, clic în dreptunghi, save audio as (salvează audio ca), save (salvează).

Grindina şi idolatria

de Dan Bercian

Robert Murray M’Cheyne a trăit între anii 1813-1843 şi a fost un slujitor în Biserica Scoţiei. Nu a trăit decât 30 de ani, dar ultimii ani din viaţă, din 1835 până în 1843, au fost ani prolifici pe câmpul de slujire, Robert Murray M’Cheyne câştigându-şi un loc de frunte pe lista celor mai importanţi şi binecuvântaţi slujitori ai lui Dumnezeu. A colaborat îndeaproape cu un alt mare slujitor, Andrew Bonar, care i-a fost şi un foarte bun prieten.

Predici şi scrisoriStarea de sănătate a lui Robert Murray M’Cheyne a fost un precară şi, în anul 1839, a întreprins o călătorie în Palestina. Scopul călătoriei a fost dublu: de a duce vestea Evangheliei evreilor care se aflau atunci în Palestina, dar şi în vederea restabilirii sănătăţii lui. În tot timpul călătoriei a ţinut o legătură strânsă, prin scrisori, cu congregaţia pe care o păstorea în Scoţia şi faţă de care avea o dragoste deosebită. Scrisorile din acea perioadă s-au păstrat şi pot fi găsite şi in limba română, publicate la Editura Perla Suferinţei. Într-o scrisoare datată 16 octombrie 1839, scrisoare scrisă în timp ce se întorcea spre Scoţia din Palestina, Robert Murray M’Cheyne scrie congregaţiei pe care o păstorea şi le istoriseşte experienţele pe care le-a avut. În drumul lui, la întoarcerea spre casă, a trecut atunci şi prin Moldova şi Valahia (Ţara Românească). O să redau doar un pasaj din această scrisoare, pasaj care mie mi se pare foarte interesant, evident pentru că are legătură cu poporul român.

„Următoarele ţări pe care le-am vizitat au fost Valahia şi Moldova. Am ajuns acolo de la Constantinopol, trecând peste valurile tulburate ale Mării Negre şi peste marele fluviu Dunărea. Acestea sunt două ţări neobişnuite, rareori vizitate de călători; sunt guvernate de doi prinţi, iar religia de stat este cea a Bisericii greceşti. Mi-aş fi dorit să vă pot arăta toate superstiţiile şi nelegiuirile pe care le-am văzut practicate în mijlocul lor, ca să puteţi da mai multă atenţie Evangheliei pure, care curge fără plată precum aerul şi apa în ţara noastră iubită. Într-o zi, în Bucureşti, capitala Valahiei, am fost martor la o sărbătoare de ziua de naştere a prinţului. În cea mai elegantă biserică s-a adunat o mulţime imensă şi nobilimea. Programul a constat din cântece monotone şi rugăciuni rostite de un număr de preoţi îmbrăcaţi splendid. Când totul a luat sfârşit, am urmărit din spate o superstiţie ciudată. Lângă altar se afla un coşciug deschis, foarte împodobit; înăuntrul acestuia am văzut un trup mort îmbrăcat în haine de aur; numai o mână moartă, slăbită, era scoasă afară. Se spune că acesta este trupul Sfântului Dimitri, care a fost găsit de curând într-un râu, când apele s-au despărţit în două în chip miraculos. Aceasta este povestea care ni se spune. Stăteam acolo, în timp ce închinătorii se apropiau de coşciug în număr mare, bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci. Prima dată îşi făceau cruce şi îngenuncheau, sărutând podeaua de trei ori. Apoi se apropiau cu reverenţă şi sărutau mâna slăbită a trupului mort şi o cruce care era aşezată lângă acesta. Apoi lăsau o monedă mică în farfurioara de la picioarele omului mort şi, după ce primeau binecuvântarea de la preot şi se proşterneau încă de trei ori la pământ, se retrăgeau. Acesta este un model al închinării lor dezgustătoare la morţi. Oare vă spun aceste lucruri ca voi să fiţi mândri de lumina voastră mai mare? Ah, nu! Vă scriu aceste lucruri pentru ca aceia dintre voi care trăiesc vieţi mai bune decât ei să fie încredinţaţi de pericolul care îi paşte.”

Mi-am adus aminte cuvintele scrise de Robert Murray M’Cheyne în anul 1839, în zilele acestea, când furtuna şi grindina s-au abătut peste zonele din jurul Zalăului. Am auzit de o localitate din apropiere, unde grindina a distrus complet culturile agricole.

În urmă cu două luni de zile mama a trecut la cele veşnice. Evenimentul trist a avut loc în Zalău, dar slujba de înmormântare s-a ţinut loc în satul în care mama s-a născut şi a trăit toată viaţa ei, la 25 de kilometri de Zalău. Trupul neînsufleţit a fost dus în sat doar cu câteva ore înainte de slujba de înmormântare. Cu circa o oră înainte de slujbă a venit o rudenie, care nu ştia că trupul neînsufleţit al mamei era deja în casă, şi mi-a spus să nu cumva să aducem sicriul în sat fără ca la biserica ortodoxă să se tragă clopotele. Mi-a spus că oamenii din sat sunt îngrijoraţi că, dacă nu se vor trage clopotele atunci, va veni grindina peste sat. I-am răspuns că eu nu cred în aşa ceva, ştia şi acea persoană că nu cred, şi că oricum nu se mai poate face nimic, trupul neînsufleţit al mamei fiind deja în casă.

Nu ştiu dacă va bate grindina în sat în acest an, până acum nu am auzit să se fi întâmplat, dar chiar dacă va bate eu ştiu că nu va bate din cauză că nu s-au tras clopotele la biserica ortodoxă cu acea ocazie.

În sat oamenii trăiesc în bună înţelegere, ortodocşi şi neoprotestanţi, o singură dată, la o înmormântare am auzit de cineva care a făcut tulburare pentru că nu s-a respectat tradiţia ortodoxă într-o familie unde unii trecuseră la neoprotestanţi, la pocăiţi cum se spune. Motivul tulburării îl pun mai degrabă pe un pahar de vin în plus, decât pe ura dintre oameni. Oamenii au trăit în pace, o pace care i-a făcut chiar pe unii pocăiţi să mai facă câte un compromis atunci când a fost vorba de tradiţii şi obiceiuri. Că s-a făcut compromis din dorinţa de pace sau dintr-o imaturitate spirituală, nu ştiu.

În urmă cu circa 20 de ani, în timpul unei sărbători religioase, am mers acasă la ţară şi am găsit în poarta casei o creangă de tei. Am bănuit eu ceva, am intrat panicat în casă şi am întrebat-o pe mama ce era cu acea creangă de tei în poartă? Mama cumva se simţea vinovată, a căutat să mă liniştească spunându-mi că nu e nimic serios, dar că în sat aşa se obişnuieşte cu ocazia acestei sărbători, şi oamenii spun că dacă pui o creangă de tei în poartă noaptea strigoii nu vor intra în acea casă. Trebuie să recunosc că am certat-o pe mama şi am întrebat-o cum de a putut face aşa ceva? Din acea zi nu s-a mai întâmplat la casa noastră, dar în sat practica a continuat şi continuă şi azi.

Dacă vorbim despre tradiţii şi obiceiuri şi practici de natură spirituală care nu au nimic de-a face cu învăţăturile Sfintelor Scripturi şi împotriva cărora Scripturile mărturisesc cu hotărâre, nu ştiu dacă cineva este înaintea poporului român. Robert Murray M’Cheyne încă nu a văzut totul în vizita lui din 1839. Problema noastră, a celor ce trăim în această ţară, este că ne-am obişnuit cu toate aceste practici păgâne şi nu doar că le acceptăm, dar ne simţim inconfortabil în lipsa lor.

Gândiţi-vă numai la absurditatea trasului cloptelor când moare un om, pus în legătură cu grindina. Nu este nicio legătură, şi Biblia nu pomeneşte nimic în această privinţă. Cum a venit această practică, care de fapt este idolatrie? Mă gândesc că ţăranul român, atât de dependent de condiţiile atmosferice în a-şi câştiga cele necesare traiului zilnic, a realizat ce catastrofă poate fi pentru el o furtună cu grindină. În vremurile trecute putea chiar să-i pună în pericol viaţa, prin înfometare. Şi atunci s-a gândit că ar putea fi un remediu împotriva grindinei. Fără nicio logică, fără să fi găsit în Scripturi o poruncă sau sfat în acest sens, metoda trasului clopotelor a fost adoptată şi se practică şi azi. Şi pe lângă aceasta mai sunt sute de astfel de practici. Iar închinarea la morţi a devenit un adevărat fenomen, deşi Biblia o interzice cu deşăvârşire. Nu este greu să constaţi că poporul roman, deşi are pretenţia că este creştin, de fapt este un popor scufundat cu totul în idolatrie.

Sunt multe pasaje în Biblie, foarte multe, în care Dumnezeu spune de ce va aduce nenorocire peste popor: grindină, lăcuste, foamete, suferinţă etc. Dar nicăieri nu spune că acestea vor veni pentru că la moartea unui om nu se vor trage clopotele la biserică. Iată doar unul dintre aceste pasaje, în capitolul 11 al cărţii profetului Ieremia: „Domnul mi-a zis: «Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului. S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.» De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!…» «Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!» «Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute» este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, şi ramurile lui sunt sfărâmate. Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.”

Aşa cum am spus, sunt nenumărate pasaje din Scripturi care vorbesc în felul acesta şi care mărturisesc că Dumnezeu aduce neorocirea peste popor din pricina păcatului şi a idolatriei, păcat şi idolatrie de care România mustesc. Pornografia este mai vizionată ca oriunde în lume de „creştinii” români. Violurile, hoţia, beţia, minciuna, corupţia, avorturile, hulele, cuvintele porcoase şi sudalmele, ura, ghicitoria, descântecele şi vrăjiotoria şi multe alte păcate au devenit hrana noastră zilnică fără de care nu putem trăi şi, peste toată această plămădeală spurcată în ochii lui Dumnezeu, se toarnă din plin idolatrie, prin închinarea la altceva decât la Dumnezeu.

Nu este de mirare că vine grindina, că vin ploile şi viiturile, că ne zbatem în sărăcie şi nevoi. Pentru că suntem vrăjmaşii lui Dumnezeu prin viaţa pe care o trăim.

În urmă cu două zile, de sărbătoarea Cincizecimii, am fost chemat să le vestesc oamenilor dintr-un sat Evanghelia. Cineva a organizat o întâlnire de felul aceasta la căminul cultural din sat. Au venit câţiva, dar cei mai mulţi au avut altceva de făcut, mai important. Şi, pe când mă întorceam spre casă, după întâlnire, am văzut ce alte lucruri mai importante au avut creştinii de făcut într-o zi de sărbătoare: cârciuma pe lângă care am trecut era plină ochi. Berea, vinul şi cuvintele porcoase sunt desfătarea românilor creştini într-o zi de sărbătoare. Şi suntem destul de nebuni şi inconştienţi să credem că putem abate mânia lui Dumnezeu de la noi printr-o cruce făcută când trecem mahmuri pe lângă biserică sau prin trasul clopotelor atunci când moare un om în sat.

Ca să-şi rezolve problemele de fiecare zi „creştinii” români sunt în stare de orice, dar nu de pocăinţă şi renunţare la păcat, singurele remedii la necazurile de aici şi apoi pentru cele veşnice. Sunt în stare să plătească mulţi bani la cei ce pretind că îi vor ajuta, să facă tot felul de pomeni, să aprindă mii de lumânări, să meargă pe coate şi pe genunchi, să facă lungi şi costisitoare pelerinaje, să se închine la morţi şi multe alte lucruri de felul acesta, dar nu vor cu niciun preţ să renunţe la păcat. Păcatul este idolul pe care îl iubesc atât de mult, nu li se pare a fi rău, îşi găsesc justificări pentru el şi vor să trăiască bine în concubinaj cu acesta. Dar păcatul aduce mânia şi pedeapsa lui Dumnezeu. Tot prin profetul Ieremia Dumnezeu vorbeşte şi ne dă soluţia pentru a fi binecuvântaţi. În capitolul 7:3: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic.»”

Poporul român se hrăneşte cu promisiuni şi cu nădejdi înşelătoare, promisuni făcute chiar de mai mari care conduc poporul din punct de vedere religios, promisiuni care nu sunt de niciun folos, ba care sunt chiar o sursă de mare nenorocire. Mă gândesc cât de absurde şi de fără sens, fără logică, sunt toate superstiţiile pe care românii le au şi care le controlează viaţa. Să crezi că îţi va merge bine dacă îţi iese în cale cineva cu o găleată plină sau că nu-ţi va merge bine dacă îţi iese în cale unul cu o găleată goală; să crezi că o pisică neagră care îţi trece prin faţă îţi aduce nenorocire sau că un scuipat în sân rezolvă problema; să crezi că o oglindă spartă aduce ghinion sau că dacă vezi o stea căzătoare vei avea noroc; că dacă intri în Anul Nou fără niciun ban în buzunar sau dacă auzi cucul pentru prima dată în an fără bani în buzunar vei avea un an greu şi cu lipsuri finaciare etc. Superstiţia nu are nimic de-a face cu creştinismul şi este idolatrie curată. Pentru că creştinul crede şi ştie că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor şi că el, creştinul, este protejat şi ocrotit de Dumnezeu, care lucrează toate lucrurile spre binele celor ce se încred în El. A căuta să rezolvi o problemă prin astfel de practici şi superstiţii este ofensă adusă lui Dumnezeu. Nenorocirea vine peste un om, peste o comunitate, din pricina păcatului. A încerca să rezolvi lucrurile şi să aduci pacea şi bunăstarea fără a rezolva păcatul este ca şi cum ai semăna mere pădureţe şi te-ai aştepta ca la toamnă să culegi cartofi. Înţelepciunea populară ştie că aşa ceva este imposibil. De ce nu ştie şi din punct de vedere duhovnicesc cum trebuie rezolvate lucrurile? Din pricina idolatriei care ţine această ţară în întuneric şi în suferinţă.

Sursa: radiounison.ro

Tunelul Gotthard – tunelul care duce spre infern

Dan Bercian, Radio UnisonTunelul Gotthard – tunelul care duce spre infern

Pentru a asculta online, clic pe link. Pentru a salva audio, clic pe descarcă, clic în dreptunghi, save audio as (salvează audio ca), save (salvează).

Dan Bercian

Dan Bercian

Când vorbeşti despre Elveţia, te gândeşti la un rai pământesc. Prosperitatea împletită cu frumuseţea peisajelor fac din această ţară un tărâm de vis. Dar, ca şi cum nu ar fi de ajuns „raiul” care deja este, ca într-o luptă pentru a duce lucrurile spre desăvârşire, proiecte noi prind viaţă şi aduc un surplus de confort, frumuseţe şi satisfacţie sufletească. Unul dintre aceste proiecte a fost tunelul Gotthard, cel mai lung din lume, de 57 de kilometri, şi care este parte dintr-un proiect european pentru a uni portul Rotterdam de la Marea Nordului cu portul italian Genova de la Marea Mediterană. 12 miliarde de franci elveţieni şi 17 ani au fost necesari pentru finalizarea acestui proiect. Proiect inaugurat cu doar câteva zile în urmă, pe data de 2 iunie 2016, printr-o grandioasă festivitate de deschidere, festivitate la care au participat personalităţi importante din domeniul politic, preşedinţi de stat şi prim-miniştri.

Când vorbim despre Elveţia vorbim la superlativ: „cea mai”. Am putea spune cea mai frumoasă ţară, cei mai frumoşi munţi, cele mai mari şi vestite bănci, poate cei mai mulţi bani, acum cel mai lung tunel din lume, dar mai este ceva „cel mai”. Este vorba despre festivitatea de deschidere a tunelului Gotthard despre care vorbeam, din 2 iunie. Este cel mai mare spectacol satanist, de adorare şi închinare adusă lui Satan, explicit, pe care eu l-am văzut vreodată (este foarte posibil ca să fie şi alte „şi mai”).

Tunelul GotthardCu siguranţă se va vorbi mult despre ceea ce s-a întâmplat cu această ocazie, şi trebuie să se vorbească pentru că, de data aceasta cărţile au fost date pe faţă. Satan iese cu tot mai mult curaj din bârlog şi, dacă până acum s-a ascuns, ca să nu îi sperie pe oameni, iată că socoteşte că vremea camuflajului a trecut. Dacă până azi erau oameni care se înfuriau sau zâmbeau privind de sus, sceptici, atunci când alţii vorbeau despre conspiraţii împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său, ar trebui de acum să tacă şi să ia aminte, fiind mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jur. Dar nu doar despre ei este vorba. Dacă până azi mai erau creştini care se îndoiau că vremea sfârşitului este aproape, că Anticristul este gata să se arate şi să pretindă închinare, dacă mai credeau că este timp pentru lucruri pământeşti, iată că a venit vremea şi pentru ei să-şi reconsidere poziţia şi să se pocăiască.

Închinarea care i s-a adus lui Satan cu ocazia acestei festivităţi este doar un început, deşi începutul nu este chiar acum. Anticristul va cere şi va impune ca în final lumea întreagă să i se închine.

Apocalipsa 13:4 „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: «Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?» I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat. Cine are urechi, să audă!”

Cine va putea sta în picioare, fără să facă compromis? Numai cei plini de puterea Duhului Sfânt. Dar puterea aceasta nu vine trăind într-un mod superficial o viaţă de credinţă, care măsurată cu un termometru ar indica căldicel sau rece.

Un primar din Franţa a fost obligat de lege să revină asupra hotărârii pe care a luat-o de a interzice în oraşul lui construcţia unei moschei. Legile din Franţa l-au obligat să-şi schimbe atitudinea, nu legile din Arabia Saudită. Cancelarul german face eforturi considerabile de a aduce în Europa cât mai mulţi musulmani, cu toate că este evident că nu spre binele celor ce au trăit până acum pe aceste meleaguri o face. În Bucureşti se pare că se va construi cea mai mare moschee din Europa şi cu acest proiect au fost de acord toţi guvernanţii noştri de până acum, indiferent de culoarea politică. America dă legi care până în urmă cu trei generaţii păreau blasfemie. Legi care sfidează cel mai elementar bun simţ: bărbaţii au dreptul să se numească femei şi femeile au dreptul să se numească bărbaţi; marile magazine şi şcolile publice sunt obligate să pună la dispoziţie toalete în care să nu se facă diferenţă de sex şi fiecare să-şi facă nevoile acolo unde se simte bărbat sau femeie; şi să nu mai vorbesc din nou despre nebunia căsătoriilor între cei de acelaşi sex sau a manualelor şcolare pentru clasele primare care au un conţinut sexual explicit. Ce se întâmplă de fapt? Este o demolare a vechilor structuri, structuri care au asigurat până acum bunul mers al societăţii şi apoi reconstrucţia pe temelii noi, din păcate false şi care nu vor rezista decât foarte, foarte puţin timp. Termenul este „Solve et Coagula”, şi găsiţi un material foarte bun pe această temă pe Resursele postului de Radio Unison.

Distrugerea a tot ceea ce este vechi şi înlocuirea cu ceva nou nu se limitează, din nefericire, la lumea care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, ci are de-a face de o vreme şi cu Biserica şi nici nu s-ar putea altfel, pentru că Biserica este cea care îl încurcă pe Satan. Modelele vechi, căile vechi şi bătătorite ale credinţei pe care au mers toţi sfinţii de până acum, sunt pur şi simplu spulberate punându-se în loc, în învăţătură şi mod de manifestare, lucruri noi care au doar o înfăţişare de evlavie, dar care sunt, multe din ele, de-a dreptul satanice şi perverse.

Paşii au fost mai timizi la început, aşa ca şi promovarea lui Satan în mediul laic, dar perdeaua sub care s-a complotat se dă la o parte. Exemplul care îmi vine în minte este Hillsong, celebra grupare care se numeşte biserică, care a pornit mai timid din Australia, dar care acum a ajuns peste tot în lume. De la o anumită muzică care nu părea atât de radicală, dar era, până la cabaret în biserică, la nuditate şi ritmuri vodoo şi, prin asta, la o închinare adusă lui Satan, nu au trecut prea mulţi ani. Totul a venit treptat, iar vocile care au tras semnale de alarmă fie nu au fost ascultate, fie au fost ridiculizate, fie au fost prea timide. Dinamita a aruncat în aer ceea ce era vechi şi s-a reclădit pe concepte noi, din nefericire, false.

https://www.youtube.com/watch?v=3a5JQCminhQ

https://www.youtube.com/watch?v=WMy1hpJ2hcg

https://www.youtube.com/watch?v=Jj2tl4bBTZk

https://www.youtube.com/watch?v=6mP0DF3Sh7M

Dar nu numai despre Hillsong este vorba atunci când amintim despre demolarea a ceea ce este vechi şi bun, ci despre o întreagă conspiraţie formată din aşa-zis predicatori, aşa-zis profeţi şi învăţători, clerici de diferite forme, autori de carte, cântăreţi, programe de radio şi televiziune etc.

La inaugurarea tunelului din Elveţia au participat, aşa cum spuneam, lideri politici de marcă, după frazeologia pe care o folosim. Să amintim doar de cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez Francois Hollande, primul ministru italian Matteo Renzi, preşedintele elveţian Johan Schneider- Ammann, care au întreprins o călătorie inaugurală în tunelul cu pricina. La festivitatea de inaugurare au participat multe alte „personalităţi” şi este evident că spectacolul a fost pregătit cu grijă şi în detaliu, niciun element nefiind lăsat la întâmplare. Înţelegem prin aceasta că există un complot bine elaborat împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său şi că lucrurile se află în progres din acest punct de vedere. Hollywood-ul a fost infestat de satanism, la fel muzica, la fel jocurile pe computer, la fel literatura – chiar cea pentru copii; manualele şcolare sunt pline de vraci şi vrăjitoare. Anul trecut, în oraşul Detroit din SUA a fost dezvelită o statuie a lui Satan, Baphomet, (https://www.youtube.com/watch?v=aD6oVA_LWLw), iar în urmă cu două zile, în Elveţia, a avut loc acest spectacol grandios prin care lui Satan i s-a adus închinare pe faţă. Oare mai este nevoie şi de alte semnale pentru a ne trezi din amorţeală şi somnolenţă şi a trata cu maximă seriozitate relaţia noastră cu Dumnezeu?

Cred că suntem vinovaţi, noi creştinii, de faptul că ne-am aşteptat şi încă poate mai aşteptăm, ca liderii politici să susţină cauza lui Dumnezeu şi să lupte pentru o lume în care Adevărul să fie promovat şi ocrotit. Dar dacă a fost să fie aşa ceva în istorie aceasta, s-a întâmplat de rare ori şi regula a fost alta. Cu toate acestea, Biblia ne spune lămurit că „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” (Romani 13:1) De ce lasă Dumnezeu ca în fruntea naţiunilor să vină oameni care să lupte împotriva Lui şi a poporului Său, când ar putea, cu o suflare a gurii Lui, să spulbere orice opoziţie? Numai El ştie şi noi doar în măsura în care El ne descoperă. Să căutăm dar să fim credincioşi lui Dumnezeu şi să nu dispreţuim ceea ce El ne spune să nu dispreţuim (2 Petru 2:10), dar nici să nu fim de acord cu ceea ce se ridică împotriva lui Dumnezeu, ci să luptăm, cu armele lui Dumnezeu, pentru Adevăr. Ce ştim sigur este că perioadele de prigoană nu au făcut rău Bisericii niciodată. Că nu am vrea să trecem pe aici este o altă problemă. Dar să ne abandonăm în mâna Lui, prin credinţă, spunând: „Doamne, facă-se voia Ta!”. Şi „să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)

Pe de o parte, vedem că vin vremuri grele dar, pe de alta, ştim că pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi ascultă de El ceea ce este mai bun abia începe. Lupta ce trebuie dusă împotriva păcatului şi a răului în general este scurtă şi foarte scurtă, în comparaţie cu fericirea veşniciei alături de Domnul Isus Hristos. Iar din acest eveniment datorat deschiderii tunelului Gotthard să vedem şi partea bună: Dumnezeu mai avertizează o dată poporul Său să se trezească şi să se ridice la o viaţă autentică de credinţă. „Cine are urechi de auzit să audă.”

Sursa: radiounison.ro

Temple ale satanei la New York și Londra – Invazia păgânismului

Ioan Ciobotă & Pastorul Ionel Gheorghe – Temple ale satanei la New York și Londra – Invazia păgânismului (Radio Vocea Evangheliei Timișoara, 30.03.2016)

Pentru a downloada, clic aici.

Statuie satanistă în SUA și moschee la București

Ioan Ciobotă & Pastorul Ionel Tuțac – Statuie satanistă în SUA și moschee la București (Radio Vocea Evangheliei Timișoara, 30.07.2015)

Pentru a downloada, clic aici.

Ioan Ciobota & Ionel Tutac – Statuie satanista in SUA si moschee la Bucuresti by Eliberare De Satanism on Mixcloud

Pastorul Ionel Tuțac

Pastorul Ionel Tuțac

Guvernul Ponta a semnat protocolul pentru construirea moscheii din Bucureşti. Se pare că în Bucureşti va fi cea mai mare moschee din Europa, chiar dacă procentul musulmanilor în România este sub 0,3% din totalul populaţiei.

Pentru construirea acestei moschei musulmane, Guvernul Ponta a oferit un teren de peste 11000 de metri pătraţi în centrul Bucureștiului, în concesiune, pe o durată de 49 de ani.

Interesant este faptul notat de jurnaliştii de la romanialibera.ro că premierul Victor Ponta s-a operat recent în Turcia, într-o clinică al cărei acţionar majoritar este chiar soţia preşedintelui turc Reccep Tayyp Erdogan, care este un foarte agresiv promotor al islamului militant. Are vreo legătură cu donarea acestui teren de către Guvernul României în inima Bucureştiului pentru construirea unei moschei uriaşe? Dumnezeu ştie.

Aceasta era informaţia de ultima oră, însă azi discutăm despre altceva în rubrica „La Ordinea Zilei”, şi anume despre faptul că în oraşul Detroit din Statele Unite a fost amplasată o statuie satanistă a Celui Rău, chiar în centrul orașului.

Statuia satanică din bronz dezvelită de Templul Satanic în Detroit pe 25 iulie 2015

Statuia satanică din bronz dezvelită de Templul Satanic în Detroit pe 25 iulie 2015

Şi în Evul mediu cavalerii templieri se închinau la această creatură numită Baphomet, care are aripi, chip de ţap şi trup omenesc.

Organizaţia ocultă Templul Satanic, care a ridicat această statuie, spune că statuia „este în constrast cu Monumentul Cele Zece Porunci, care se află deja în Oklahoma şi că va avea, de asemenea, un scop funcțional, ca scaun, pentru ca oamenii de toate vârstele să stea în poala lui Satan pentru inspirație și contemplare”.

Pentru a se asigura de noi generații care să le urmeze doctrina, sataniștii au început din 2014 să introducă cărți de colorat în școli!!!

Cărțile conțin desene cu copii care efectuează ritualuri satanice, desene de promovare a pentagramei în școli, împreună cu o carte cu fabule oculte. Copiii din carte poartă simboluri satanice pe tricouri și răspândesc mesaje anti-intimidare și de toleranță religioasă, alături de desene de colorat, pentru a crea o pentagramă, scrie site-ul cunoastelumea.ro.

Despre aceste fenomene anti-creştine discutăm cu pastorul Bisericii Baptiste din Lugoj, Ionel Tuţac.

Sursa: stiricrestine.ro

Despre superstiții

Ioan Ciobotă & Prezbiterul Silviu Cornea – Superstiții (Radio Vocea Evangheliei Timișoara, 20.02.2014)

Zlibuț Nelu – Credințe false și superstiții

Pentru a downloada, clic aici.

Zlibut Nelu – Credinte false si superstitii by Eliberare De Satanism on Mixcloud