Lazăr Gog – Semne cerești și înțelesul lor biblic. Despre extratereștri, găurile negre, ca tuneluri de trecere între ceruri, micșorarea zilei la 16 ore în timpul necazului cel mare, și piramida de la Giza, construită de Enoh

Pentru a downloada, clic aici.

Transcrierea fragmentului 22:50-30:11:

Dar trebuie să vezi farfurii zburătoare, ca să nu vezi că se împlinește Cuvântul Domnului! Trebuie să-l vezi pe Diavolul, transformându-se în înger de lumină, ca să fii preocupat cu ziarul și să nu fii preocupat cu Cuvântul Domnului. Farfurii zburătoare, semne în ceruri, în locurile cerești unde domnește Diavolul. Motiv pentru care nu-i este rușine să se facă savant, și mai avem câțiva undeva, nu-i este rușine să facă îngeri de lumină, nu-i este rușine și nu-i este greu să facă nimic, să atragă opinia publică mondială de la a vedea că Domnul nostru vine. Iar noi, pentru că noi vedem, să ne rugăm, să spunem: „Vino, Doamne Isuse!”

Al doilea lucru pe care aș vrea să-l menționez, pe lângă acest semn ceresc, este unul – și ați auzit mereu vorbindu-se de el și v-am pomenit aici – codificat în fizică, în astrofizică, în astronomie, sub numele de găuri negre. Găuri negre în univers. Ați auzit tot mai des vorbindu-se despre acest lucru. Încă ceva ciudat. Prima dată când s-a vorbit și s-au descoperit găuri negre în univers a fost în anul 1967. Până acum nu s-a vorbit despre așa ceva. Un alt semn ceresc.

Calea Lactee

Și una dintre aceste așa-zise găuri negre în univers, una dintre cele mai mari descoperite este, să știți, în mijlocul Căii Lactee. Calea Laptelui, cum îi spun bătrânii noștri, care se vede așa de frumos vara, când este senin, cețos, unde sunt stelele mai multe. Este în mijlocul Căii Lactee.

Și această gaură neagră nu este altceva decât – spun fizicienii – o explozie puternică, produsă într-o planetă oarecare. Această explozie face ca planeta să se consume, ca apoi, din combinarea atomilor și din particulele care formează atomii, neutronii și protonii – nu facem fizică, numai aș vrea să știm așa, câte ceva, foarte sumar, clasa a cincea – din această combinație, planeta aceasta să se strângă așa laolaltă, într-o așa densitate de mare, încât nici lumina să nu mai treacă prin câmpul acesta gol, dar dens, din pricina atomilor și neutronilor. Deci nu este pământ, nu este nimic altceva, este numai un câmp intens de atomi, neutroni, protoni. Nimic, și de aceea se numesc găuri negre în univers.

gaură neagră

Însă lucrul cel mai interesant a fost că, în ’87, studiindu-se îndeaproape aceste așa-zise găuri negre, s-a ajuns la următoarea descoperire: că prin aceste găuri negre, de fapt, nu se face altceva decât să se vadă istoria universului în mersul ei. Și s-a făcut această descoperire în ’87, prin care se spune: aceste găuri negre nu sunt altceva decât niște tunele de a comunica cu alte ceruri. Tunele prin care se comunică cu alte ceruri.

Auziți ce spune Cuvântul Domnului acuma: „La început Domnul Dumnezeu a făcut” – ce? – „cerurile…” N-a făcut cerul și pământul. A făcut cerurile și pământul. Dacă aceste găuri negre sunt tunele de comunicare între ceruri, înseamnă că nu este nimic vorbit în afara Cuvântului lui Dumnezeu.

Și auziți încă ceva, ceea ce spune în Cuvântul Domnului la Ezechiel – vă rog să deschideți – 28, unde se vorbește despre Lucifer. Citesc de la versetul 18. „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte” – îi vorbește lui Lucifer, prin intermediul împăratului Tirului – „…de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.”

Aș vrea să vă spun, această expresie în limba ebraică, „ai spurcat locaşurile sfinte”, de fapt, în limba ebraică scrie în felului următor: ai desacralizat, ai spurcat cerurile, pe care nu trebuia să le ocupi. Așa scrie literar în limba ebraică: cerurile, pe care nu trebuia să le ocupi. Pentru că erau ale lui Dumnezeu, locașuri sfinte.

Câte locașuri sfinte are Domnul? Noi știm unul. Știm locul Lui ceresc – din locul locașului Tău – știm templul din Ierusalim. Templul nu era în vremea aceea ca să fi fost spurcat de Lucifer, înseamnă că vorbește practic despre ceea ce spune Geneza: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

Și atunci, pentru că a spurcat aceste locașuri sfinte, practic cerurile lui Dumnezeu, și este reluat în Psalmul 19: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu.” Iar în Psalmul 148, dacă veți citi, „Lăudați-L, cerurilor.” Sunt multe, multe ceruri.

Prin aceasta, dacă s-a întâmplat, deci, desacralizarea, spurcarea locurilor sfinte – Domnul are mai multe locuri sfinte în universul acesta – înseamnă că și cu Diavolul s-a întâmplat o istorie care se va întâmpla similar cu omul, mai târziu.

Și anume: când Adam a căzut în păcat împreună cu Eva, primul om – vă rog să vă aduceți aminte – a fost izgonit din Eden. Și ca să nu se întoarcă înapoi în Eden, ce s-a întâmplat? Domnul a pus doi îngeri, doi heruvimi, care să păzească reintrarea în Eden și omul să nu se mai poată întoarce acolo.

De unde, concluzia cercetătorilor sfintelor Scripturi, a oamenilor de știință creștini și evrei, este că aceste găuri negre, tocmai prin faptul că sunt o concepție…

45:07 – final:

Este un pasaj din Isaia, capitolul 19, un pasaj deosebit de interesant. Care în gândirea cercetătorilor sfintelor Scripturi a început să prindă un înțeles tot mai acut și tot mai profund.

Isaia 19:19 este un pasaj scurt. Poate nu spune multe, în același timp este destul de confuz, după felul în care el este pus: „Tot în vremea aceea [când va face Domnul aceste minuni] va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul.”

„Tot în vremea aceea va fi un altar…” Vă rog frumos să luați o Biblie englezească, pentru ca să prindem mai bine sensul care este în limba ebraică în această direcție. Să vedeți cum este pus altarul acesta, pentru că, am zis, este foarte confuz. Cine a găsit, vă rog foarte respectuos să citim cu voce tare, să vedem.

[Citirea pasajului în engleză.]

Este un pic mai bine. „În ziua aceea”, zice, „va fi un altar în mijlocul țării Egiptului și un stâlp la hotarul ei.” Dar practic, în limba ebraică spune în felul următor: „În ziua aceea va fi un altar în mijlocul țării Egiptului, chiar un stâlp la hotarul ei.” Identificând prin aceasta altarul acela, nu stâlp, zice „coloană”, „chiar o coloană în mijlocul ei”, identificând altarul cu coloana în sine.

Întrebarea este – vă rog să vă gândiți puțin – cum poate să fie altarul acela, în același timp, în mijlocul țării Egiptului și și la hotarul ei? Ori în mijloc, ori la margine. Și acesta, spune, va fi un semn la vremea aceea.

Piramida de la Giza

Singurul lucru care se potrivește acestei descrieri biblice și care a început să fie studiat și teologic, și științific, matematic, extrem de aproape în aceste zile, este marea piramidă de la Gaza sau Giza, din Egipt, marea piramidă din Egipt, care se încadrează exact în această scriere biblică. Este în mijlocul țării Egiptului la ora actuală, dar piramida aceasta a fost construită la hotarul Egiptului. Pentru că dv. știți foarte bine din istorie că Egiptul a fost format din două Egipturi: Egiptul de Jos și Egiptul de Sus. Cel de Jos cu capitala la Teba și cel de Sus cu capitala la Memphis. Și aceste două Egipturi s-au unit într-unul singur, care este astăzi. Și astăzi este în mijlocul Egiptului, dar este în același timp la graniță, unde se formau cele două Egipturi, piramida aceasta.

Și este un pasaj în scriitorul evreu Iosephus Flavius, de care dv. ați auzit acuma, și acest pasaj din Iosephus Flavius a început să prindă mai multă atenție, și spune în felul următor:

Iosephus Flavius (37-100)

„Studiind scrierile sfinte, când mi-am întocmit cartea, ca să vorbesc despre lucrurile vechi și despre minunile lui Dumnezeu, am găsit scris în cronicile părinților noștri, am găsit scris în cronicile preoților vechi egipteni și în scrierile strămoșilor părintelui nostru Avraam din Ur, că marea piramidă a fost construită ca un altar în cinstea Domnului și constructorul ei a fost Enoh. După ce Enoh din spița lui Sem a construit acest altar, el a făcut următoarea afirmație: «Am construit altarul acesta, piramida aceasta, cu scopul ca să las peste veacuri neamurilor care se vor naște, tuturor neamurilor, un semn că Dumnezeu vorbește și totul se întâmplă după ceea ce El vorbește. Și scriu aici ce se va întâmpla peste vremuri. Inscripția aceasta trebuie să o găsiți în altar.»”

Și recent s-au descoperit niște inscripții în această mare piramidă. Până acuma nu s-au văzut. S-au decodificat aceste hieroglife – să zicem așa – și acolo scrie:

„Cuvântul lui Enoh, fiul lui Sem. Am construit altarul acesta în cinstea lui Dumnezeu, ca să spun vremurilor care vor veni că totul se desfășoară după marea înțelepciune a Dumnezeului Celui Atotputernic. Am construit-o cu ajutorul îngerilor Lui, pentru că nu este om să ridice și să facă ce am făcut eu.”

Și într-adevăr, dacă vă interesează, un bloc de piatră din care este construită marea piramidă de la Giza, un bloc de piatră are 60 de tone, unul singur. Cel mai mic are 60 de tone, între 60 și 600 de tone un bloc de piatră. Nu este unealtă modernă astăzi să ridice așa ceva, nici n-a fost vreodată în istoria omenirii.

Și a spus: „Am făcut-o cu ajutorul îngerilor Lui.” Și acolo este dată istoria lumii în date. Este numele lui Hitler, este Numele lui Isus și timpul nașterii Lui, este numele tuturor marilor bărbați care s-au ridicat pe pământ și timpul când se vor ridica. Și scrie acolo: „Când se sfârșesc aceste profeții” – predicții, cum au tradus ei – „atunci se va sfârși și istoria lumii.”

Și după cum spune acolo Enoh, acela care se încadrează aici, suntem cam acolo unde vine Domnul. Nu vreau să vă spun mai multe în seara aceasta, pentru că vreau să am acest studiu special cu dv. Astăzi ne oprim aici și-I mulțumim Domnului.